Alana Blanchard e una din sportivele cele mai apreciate din surfing, nu doar pentru calitatile tehnice pe care le poseda dar si pentru calitatile “tehnice” care le poseda Am zis ca e mai mult decat bine venita o raza de caldura la inceput de iarna … asa intram optimisti si bine dispusi in discutiile, evenimentele, clipiurile si fotografiile de snowboard, ski sau speedfly!

Daca ati vazut filmul Avatar si v-au placut scenele de noapte, cand toate creaturile isi arata fata bioluminescenta, atunci o sa va placa si clipul asta. Pentru ca daca pana acum mai dadeam de cate un clip care initial ne facea sa ridicam din umeri si sa zicem “hai sa-l vedem si pe asta, cine stie” sau sa ridicam o spranceana, si abia apoi sa ne convinga, ei bine, filmuletul de mai jos ne-a convins inca din titlu. Din pacate, la noi nu se intampla asa ceva, dar se intampla la altii: este vorba de membrii unei specii de plancton, care atunci cand intalnesc o anumita combinatie de conditii, se strang in numar atat de mare, incat oceanul devine rosu. Intamplarea face ca anumite specii sa fie bioluminescente, adica sa creeze lumina naturala, rece, atunci cand sunt deranjate. Si atunci cand oamenii fac surfing noaptea, pe astfel de valuri, rezulta ceva uluitor.

GoPro HD HERO2 – cea mai buna camera de la GoPro de pana acum. Si probabil una dintre cele mai bune din categoria action camera. Pentru a celebra lansarea, cei de la GoPro au traversat lumea in lung si in lat impreuna cu atletii, aventurierii si producatorii lor de film preferati, pentru a vedea ce pot sa filmeze si sa creeze cu HD HERO2. Filmuletul de prezentare este impresionant, si are in vedere o diversitate destul de mare de sporturi, locuri si alte chestii (munte, mare, lacuri, elicoptere, avioane, masini, baloane cu aer cald, surfing, snowboarding, skiing, base jumping, motociclism, motocross si altele). Pe site-ul GoPro, camera poate fi cumparata cu $299.

 

 
Recomandam 1080p

Daca am vorbit mai devreme despre bmx si am vazut ploaie in slow motion [conteaza mai putin daca a fost adaugata mai tarziu in After Effects], ramanem tot la apa, si tot la slow motion. Am tot vazut surfing in slow motion, si baloane sparte in slow motion, si tot felul de alte chestii – in slow motion. Pana acum totusi nu am vazut nimic care sa redea aceeasi perspectiva asupra apei la fel cum se intampla in clipul de mai jos. Libertate in miscare acvatica – ati ghicit – in slow motion.

Dupa ce am vorbit, in articolul anterior, despre 10 dintre cele mai mare provocari ale lumii, ne-am intors pentru a continua povestea. Am zis ca aventurile cele mai mari, pana acum, sunt cucerirea Everestului, zborul cu wingsuit in Alpii Elvetieni, hiking-ul pe 3 cele mai diverse trasee din SUA – Triple Crown, coborarea pe schi a varfului K2, free climbing-ul pe El Capitan in Yosemite Valley, traversarea desertului Sahara, stabilirea unui record cu caiacul pe cascadele din Washington, explorarea unui vulcan activ in Vanuatu si cautarea de noi provocari la Poli in materie de inot, surfing sau climbing. Poate ati zice ca nu mai e mare lucru de facut… ei bine, sunt multe locuri pe globul asta care iti pun la incercare limitele – fizice si psihice – iar noi vom mai scrie despre inca 10 din ele.

11. Ski the Hahnenkamm Downhill Race, Austria

Photo by Wolfgang Rattay, Reuters

In ziua de azi, avocatii raspunderii nu ar lasa o cursa precum cea de la Hahnenkamm sa se intample. Dar in 1931, organizatorii nu au luat in seama eventualele plangeri judecatoresti cand au creat ceea ce urma sa devina unul dintre cele mai infricosatoare trasee din lume. Cu o lungime de peste 3 km, cursa cade 853 de metri, cu gradienti de 85 % si curbe care-i pun in incurcatura si pe cei mai tari.  Au fost inregistrate viteze de pana la 140 km/h. Bineinteles, calificarea este una dintre cele mai grele parti – cursa atrage acum schiorii de top ai mapamondului – dar a fi spectator la asemenea cursa este un sport extrem in sine. Aproape 85.000 de fai elvetieni si austrieci, fluturand steaguri, fluierand si agitand clopote, se strang la cursa si, odata cu veniera serii, concureaza pentru bere la una dintre cele mai vestite bacanalii de iarna ale Austriei.

12. Megatransect the Amazon, South America

Photo by Peter McBride

In afara de pericolele evidente – de la boli specifice junglelor si pana la lipitori, jaguari, tarantule de marimea unei palme si creaturile preistorice ale raurilor – Amazonul a atras crema aventurierilor straluciti, precum Percy Fawcett, Theodore Roosevelt si, bineinteles, Indiana Jones. Continua sa atraga si in ziua de azi: britanicul Ed Stafford, care a terminat  expeditie de 6437 km de-a lungul fluviului in 2010, este cel mai recent. In ziua de azi, poate momeala nu mai este marea comoara a incasilor sau orasul pierdut El Dorado, dar exista promisiunea unei aventuri pure intr-una din ultimele frontiere ale Terrei.

13. Climb the Seven Summits, All Continents

Photo by Jonathan Chester, Lonely Planet, Alamy

Oamenii sunt probabil singura specie care isi auto-impun provocari si a sta pe cel mai inalt varf de pe fiecare continent, precum Muntele Elbrus din Rusia [in poza] a fost o provocare mult ravnita. Indeplinirea acestui obiectiv maret presupune skill-uri seriose de alpinism, timp, bani si curaj. Dar cei care reusesc impart onoarea cu doar cateva sute de oameni, depinde de care sapte varfuri sunt considerate cele mai inalte, luand in considerare Oceania. Chiar si asa, inca de cand primele titluri au fost obtinute de Dick Bass si Pat Morrow in 1985 si respectiv, in 1986, cele 7 varfuri au atras cataratori de toate tipurile: in varsta de 17 ani, sau in varsta de 73 de ani, schiori, climberi, japonezi, letoni, kuwaitieni si chileani. Poate ca atractia muntelui este, intr-adevar, universala.

14. Dive the Blue Holes, Bahamas

Photo by Wes Skiles, National Geographic

Cand scufundatorii de vacanta ajung in nivelele superioare ale gaurilor albastre din Bahamas – pesteri inundate formate din calcar – pentru a arunca o privire, se afla inconstient aproape de una dintre cele mai periculoase scufundari din lume. Mai departe se afla un regat de tunele pline de fosile si formatiuni antice. Cei putini care trec de stratul de gaz toxic pentru a atinge nivelele inferioare gasesc tunele inguste, unde o greseala tehnica sau un viraj gresit ar aduce dezastrul, si unde o atingere gresita ar putea distruge structuri de roca vechi de 10.000 de ani. Dar cei care se aventureaza in venele acvatice ale Pamantului gasesc sali intregi pline de stalactite, ramasite umane preistorice si fosile de crocodili si testoase disparute demult. Aceste pesteri sunt, intr-adevar, o alta lume.

15. Road Bike from Alaska to Argentina, The Americas

Photo by Gregg Bleakney

Intre Golful Prudhoe din Alaska si Tierra del Fuego a Argentinei sunt vreo 32.000 de km de sosea, doua dintre cele mai abrupte lanturi muntoase din lume, si mai mult de 12 tari. A parcurge asemenea distante pe bicicleta poate dura mai mult de doi ani, ceea ce inseamna nu atat o excursie, cat un mod de viata. Provocarile sunt formidabile, de la cauciucuri sparte in arii izolate si sud-americani suparati pe viata, pana la fasii lungi si singuratice de sosea in Alaska. Dar rezultatul este ca riderii cunosc indeaproape cadrul natural de-a lungul Americii de Nord si de Sud, de la Golden Gate Bridge in San Francisco si pana la Salar de Uyuni in Bolivia [in poza], cunoscand o diversitate remarcabila de oameni pe parcurs. “Stiam ca provocarea asta va fi dura, stiam ca voi vedea locuri incredibile. Stiam ca voi experimenta frica, tristete, singuratate si uneori, o fericire deliranta” scrie Dominic Gill, care a calatorit in tandem, a luat pasageri de pe drum si a filmat intreaga experienta pentru documentarul Take a Seat. “Ceea ce nu ma asteptam a fost sa imi consolidez atat de puternic credinta in umanitate, dupa doi ani in care am contat pe oameni.”

16. Solo Sail Around the World

Photo by Abner Kingman, Aurora

La inceput, Magellan nu si-a propus sa inconjure globul; el doar incerca sa gaseasca o scurtatura spre insulele mirodeniilor. Acum, calatoria aceasta si-a intrat in drepturi, asa ca in ultimii ani, un numar in crestere de adolescenti concureaza pentru titlul de cel mai tanar navigator solo in jurul lumii. Totusi, apele sunt tot atat de capricioase pe cat erau acum cateva secole in urma, cu pericolul permanent de furtuni si valuri furioase de 38 de metri inaltime, capabile sa rupa catargele ca si cum ar fi stixuri. Dusa la capat de unul singur, calatoria se apropie de spiritual, oferinf o intelegere adanca a vastitatii acestei lumi si a efemeritatii existentei umane. Poate ca de asta o navigare solo de succes e mai putin o cucerire, si mai mult o perimisune de trecere, gratie oceanelor.

17. Swim with the Great White Sharks, South Africa

Photo by Jeb Corliss

Multumita filmelor gen Jaws, o intreaga generatie de oameni, de altfel aventurosi, ajunge sa se teama grozav de rechinii albi. In afara de cateva suflete curajoase, care au inotat alaturi de ei fara custi si fara a fi raniti, cum e cazul aventurierului Jeb Corliss, a carui echipa apare in poza de mai sus, in Mexic. Acei putini care s-au prins ca, desi rechinii albi sunt pradatori de top ai lumii, oamenii nu sunt prada lor naturala. “Inotam la mai putin de jumatate de metru de ei, si ei trec mai departe” zice Amos Nachoum, fotograf de animale mari, care calatoreste pentru a vedea mega-fauna in salbaticie. Inotul alaturi de marii albi necesita rabdare, vigilenta, umilinta de a te retrage rapid si poate, mai presus de toate, curaj. Dar, dupa cum spune Nachoum, “este o experienta spirituala. Este lumina de nesuportat a existentei, sa vezi frumusetea unei asemenea creaturi.”

18. Run the Mont Blanc Circuit Ultramarathon, France, Italy, Switzerland

Photograph Courtesy, Ultra Trail du Mont Blanc

A alerga 161 de km oriunde poate fi considerat supraomenesc, dar Ultra Trail du Mont Blanc intre Franta, Italia si Elvetia adauga cateva intorsaturi de situatie acestei provocari. Pregateste-te pentru un total de 9.144 m de catarat, ore intregi de sarit pe bolovani de marimea unei masini de spalat si coborari care-ti rup genunchii. Dar exista motive pentru care maratonistii continua sa se duca acolo: printre acestea, privelistile Mont Blanc-ului si uralele din inima ale localnicilor la fiecare colt. “La finish, erau inghesuiti pe 6 randuri de-a lungul gardului, aplecandu-se, facand poze, dand high-five”, zice atleta Krissy Moehl din Seattle, care a castigat la categoria feminina in 2003 si in 2009. “M-am simtit ca o vedeta de baseball sau fotbal.”

19. Paddle the Bashkaus River, Siberia, Russia

Photo by Bernhard Mauracher

Chiar si intr-o tara cunoscuta pentru extreme, raul Bashkaus din Siberia iese in evidenta. Intr-o garla indepartata langa Mongolia, scade in altitudine cu 8 metri pe kilometru (in comparatie, raul Colorado scade 2 metri de-a lungul Marelui Canion). Inclinatia agita vartejuri si repezisuri, printre stanci ascutite si capcane cunoscute ca sifoane, toate facute sandwich intre pereti de stanca uimitori, dar dintre care nu ai cum sa scapi. “A fost cea mai grea si cea mai recompensata experienta prin care am trecut vreodata”, zice kayakerul profesionist Sam Sutton, participant la o expeditie sponsorizata de Adidas in 2010 [in poza]. Dintre cei care se aventureaza, cei care reusesc ajung pe memorialul faimos de pe malul raului, construit in cinstea a 6 kayakeri experti care au pierit acolo in 1976. Inauntrul memorialului se afla Cartea Legendelor, inscriptionata cu numele celor care au infruntat unul dintre cele mai dificile rauri din lume – si au supravietuit.

20. Complete the Wenger Patagonian Expedition Race, Chile

Photo by Mark Watson

Wenger Patagonian Expedition Race este mai mult o expeditie decat o cursa. De multe ori intinzandu-se de-a lungul a mai mult de 563 de km, este strabatut de echipe de 4 oameni in 10 zile de calatorie prin unele dintre cele mai dure si mai izolate colturi ale Patagoniei. Aici nu exista harti topografice, iar calatorii folosesc imagini de satelit pentru a se ghida in timp ce alearga, se catara, pedaleaza pe mtb si vaslesc pe un traseu care se schimba in fiecare an. Timpul nu sta pe loc, si multe echipe strang doar cateva ore de somn. Dar de-a lunul drumului, vad locuri pe care putini oameni le-au vazut: varfurile ascutite din Torres del Paine, intinderile vaste ale Campului de Gheata Continental de Sud si apele crude si agitate ale faimosului Cape Horn.

***

Cu asta, am trecut in revista toate cele 20 de aventuri extreme sugerate de National Geographic aici. Cu timpul, poate vom mai face research si vom mai alcatui un top, poate mai cuprinzator, poate mai accesibil. Pana atunci, ne gandim ca toate aceste aventuri au fost initial doar vise, indeplinite de oameni simpli. Totul se datoreza unor oameni care au avut curajul sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni si sa ajunga in locuri unde n-a mai ajuns nimeni inainte. Asa libertate in miscare, mai rar!

National Geographic zice ca sunt cele mai extreme, cele mai cele, care iti fac pielea de gaina si parul maciuca, aventurile legendare ale planetei, provocarile celor mai buni atleti. Daca ai tupeul, pune-le pe lista de “lucruri de facut intr-o viata”. Sunt 20 la numar, noi le-am citit, le-am cantarit, si le sharuim si cu voi, cine stie, poate va inspira si plecati spre unul din locurile mentionate. Sau poate chiar spre mai multe. Succes!

1. Summit Everest, Himalaya, Nepal, China

Photo by Jimmy Chin

Inca de cand Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay au dovedit, in 1953, ca este posibil sa stai pe cel mai inalt varf al lumii, acest munte a devenit sinonim cu provocarea si aventura. Acum, in fiecare primavara, in ciuda furtunilor, riscului de avalansa, frigului taios si a cataratului tehnic, zeci de persoane, de la copii de 13 ani si pana la orbi si amputati, se incumeta sa ajunga pe varf si sa agate un nou record. In ciuda tam-tam-ului, Everestul ramane cea mai distinsa realizare cand e vorba de urcat pe munti. Si a sta pe varful Everest este, intr-adevar, a sta “on top of the world”.

2. Wingsuit Fly off the Eiger, Switzerland

Photo by Corey Rich, Aurora

“Eiger” se traduce “capcaun” in germana, o porecla destul de potrivita pentru bestia de 3962 m inaltime, cladita din calcar, gneiss, sisturi si gheata care sta de paza deasupra izolatului orasel Grindelwald in Alpii Elvetieni. Vremea impredictibila, piatra faramicioasa si pantele abrupte au revendicat vietile a peste 60 de climberi, si chiar si asa, fata nordica, de 1800 m inaltime, inca se dovedeste irezistibila. Acum, o noua specie de aventurieri, zburatorii in wingsuits, nu numai ca se catara pe ea, ci se si arunca de acolo. Dean Potter [in poza] a tintuit spre cea mai vestita coborare in 2009: dupa ce a urcat singur fata nordica, a plutit in aer 6500 m, intr-o cadere de 2743 m, care i-a luat 2 minute si 50 de secunde. Acest sport extrem este, fara indoiala, unul dintre cele mai periculoase din lume, dar poate ca tocmai asta e chestia: se apropie cel mai mult cu zborul veritabil.

3. Surf Big Waves at Shipsterns Bluff, Tasmania, Australia

Photo by Stuart Gibson

Pe coastele sudice ale Tasmaniei, iesind dintr-una din cele mai impredictibile si furtunoase mari, se afla un loc atat de izolat, incat este accesibil doar cu barca sau printr-o expeditie de o ora prin salbaticie. Este Shipsterns Bluff, o destinatie rece si periculoasa, unde valurile se sparg, in medie la o inaltime de 2 metri, dar pot ajunge pana la 6 metri. Treptele caracteristice ale valurilor ii inseala si pe cei mai experimentati surferi –  precum Kelly Slater si Ryan Hipwood [in poza] – si trimit periculos de aproape de stanci, dar graba de a imblanzi monstrii tuturor valurilor de pe coasta ii face pe surferi sa se intoarca aici. “Cea mai infricosatoare parte este cand vad valul si imi propun sa-l prind” zice Charles Ward, surfer local. “Dar odata ce mi-am propus asta, totul pare suprarealist, si uit de toate, in afara de ceea ce am in fata mea.”

4. Hike the Triple Crown, USA

Photo by Kip Evans

Lungima totala a celor mai lungi trasee din Statele Unite – aproape 12.391 km – ajunge sa acoperi aproape o treime dintr-o calatorie in jurul globului, asa se si explica de ce mai putin de 100 de persoane s-au incumetat sa faca Triple Crown. A merge de-a lungul Crestei Atlantice, a Muntilor Apalasi, si a liniei de diviziune continentala – dureaza in general mai multi ani si multe perechi de ghete; pe parcurs se gasesc unele dintre cele mai mari atractii turistice, de la Apalasi la Muntii Stancosi si la Muntii Cascadelor. Dar rasplata este cunoasterea indeaproape a unui teritoriu incredibil de divers si de salbatic. Intre Atlantic si Pacific, hikerii iau la picior coaste batute de valuri, paduri primordiale, varfuri inzapezite, vulcani, paduri tropicale, lumea nepamanteasca a deserturilor, sub ceruri schimbatoare si capricioase, precum cel din poza, la Bishop Pass, Sierra Nevada.

5. Ski K2, Karakoram Range, China, Pakistan

Photo by Dave Watson

In comparatie cu Everestul, K2, al doilea cel mai inalt munte din lume, la 8.611 m, este mai izolat, are vreme si mai imprevizibila si este, statistic vorbind, mortal. Normal ca asta face din el unul dintre cele mai ravnite premii pentru schiorii profesionisti de top, care in ultimii ani au luat cu asalt varful, si au incercat sa coboare pana la baza. Si totusi, riscurile sunt aprige: vanturi furioase, avalanse, caderi necugetate – sunt doar inceputul. Ghidul de schi de inalta altitudine Dave Watson [in poza] a schiat de la 250 m sub varf in 2009, iar alpinistul suedez Fredrik Ericsson a murit in 2010 incercand sa faca acelasi lucru. Marea provocare inca nu a fost dusa pana la capat.

6. Free Climb Yosemite’s El Capitan, California, USA

Photo by Jimmy Chin

De doua ori mai inalt decat Empire State Building din New York, El Capitan se inalta peste Yosemite Valley ca o fortareata. Tocmai aceasta masivitate amagitoare a atras climberii de demult si a facut din Yosemite locul de nastere al cataratului in SUA. Una dintre rutele cele mai celebre este The Nose, care a devenit un premiu pentru climberii lacomi. Prima urcare a acestei rute, de catre Warren Harding, in 1958, a durat 45 de zile, iar Lynn Hill si-a consolidat statusul legendar cu primul free climb, considerat imposibil pana atunci, in 1993. Acum, speed climberii il urca in cateva ore, dar celor mai multi muritori le ia intre 3 si 5 zile . Se aduna acolo pentru granitul tare, pentru unele dintre cele mai frumoase crapaturi si, cel mai probabil, pentru a calca pe urmele legendelor.

7. Cross the Sahara Desert, North Africa

Photo by Joerg Modrow, Iaif, Redux

Cea mai intinsa mare de nisip a lumii, desertul Sahara, acopera 8.5 milioane de km patrati din Africa de Nord, pe o lungime de 4.838 km de la Atlantic pana la Marea Rosie. O provocare imensa, a atras multi exploratori, care au indurat furtuni de nisip, triburi ostile, setea si caldura neiertatoare, pentru a depasi un obstacol de proportii epice. Astazi, cei mai curajosi aventurieri o traverseaza la picior, cu camila sau cu vehicole 4×4, inarmati cu echipament de supravietuire si de urgenta, dar exista putine sanse sa primeasca ajutor daca ceva merge prost. Numai cateva statii si cateva grupari nomade se gasesc in nisipuri, iar exploratorii pot merge zile intregi fara sa vada nimic altceva decat desert.

8. Set a New Kayak Waterfall Record, Washington, USA

Photo by Lane Jacobs, Aurora

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

9. Descend Intro an Active Volcano, Vanuatu, South Pacific

Photo by Bradley Ambrose

Ca o regula generala, lava se vede cel mai bine de la distanta. Asta, desigur, daca nu faci parte dintr-un grup de sfidatori ai mortii care, condusi de aventurierul Kiwi Geoff Mackley, au coborat 195 de metri in vulcanul Marum din Vanuatu, pentru a fi martori ai maruntaielor explozive ale pamantului, in 2010. Clipul rezultat, in care un om imbracat intr-un costum protector se apropie la 91 de metri de un lac de lava, a devenit viral. Este destul de clar ca vulcanii sunt imprevizibili si ca ale lor cratere ofera tot felul de provocari inospitaliere: gaze toxice, caldura extrema, roci care se rostogolesc, precum si explozii neasteptate. Dar numai pentru ca e nebunesc nu inseamna ca e si imposibil.

10. Climb, Swim, or Surf the Poles, Antarctica

Photo by Yassine Ouhilal

Intr-o era a frontierelor in scadere, cautarea de noi teritorii de explorat a trimis mai multi aventurieri catre extremele pamantului, in special, Polii. In ultimii ani, o expeditie a unui grup de 6 oameni a explorat imensele valuri inghetate ale Insulelor Lofoten din Norvegia pe surf [in poza], inotatorul de apa rece Lewis Gordon Pugh a inotat freestyle un kilometru de-a lungul Polului Nord imbracat intr-un Speedo, si schiorul profesionist Chris Davenport a format o echipa cu care sa schieze varfuri nenumite inca in Antarctica. Exista locuri unde un explorator trebuie sa-si schiteze singur propriul drum si propriile obiective. Ceea ce ii indruma este ceva imaterial. Poate fiorul de a infrunta unul dintre cele mai reci colturi ale lumii, sentimentul navalnic al singuratatii, sau poate simpla iubire innascuta a omului de a face ceva ce n-a mai fost facut.

***

Momentan, avem 10 provocari din lumea cea mare. Vom reveni curand cu celelalte 10, fiti pe faza!

Am tot postat clipuri cu skateboarding, BMX-ing, motocrossing, skiing, snowboarding, wakeboarding, longboarding, surfing si altele care se termina in -ing. Asa ca suntem tentati sa spunem ca tipul din clipul urmator face trotineting Dar nu vom spune asta. Oricum, ca sa raspundem la intrebarea din titlu, nu putem decat sa va invitam sa urmariti filmuletul de mai jos. The dude has skills!

Imagineaza-ti cum ar fi sa nu cari o placa de surf deasupra masinii (asta daca ai masina) dar totusi sa ai o placa de surf la tine. Chiar in portbagaj, oricat de mic ar fi el. Sau chiar in rucsac. Un surfboard gonflabil suna ca o jucarie care ar trebui sa se vanda la raioanele pentru copii. Ideea in sine este comica, dar ar putea sa mearga. Surf Air, anuntat ca fiind mai mult decat o simpla inovatie, este o pleaca reala, pe care chiar poti sa te dai. Poate nu la nivel profesionist, daca ne intrebati, dar ar trebui sa iti hraneasca pofta de surfing o vreme.

Cu un design realizat de Thomas de Lussac, nu e genul de echipament pe care-l vei vedea folosit de surferi versati prea curand (cine stie). Pentru surferii amatori care se rasfata ocazional in apa, insa, se potriveste de minune – niciodata nu a fost mai convenabil sa iti duci placa pana la apa.

Surf Air este un surfboard gonflabil care poate fi strans intr-un pachetel de 4,8 kg si care incape perfect intr-un rucsac mic. Utilizand pompa inclusa in kit, poate fi umflat intr-o placa de 210 x 55 x 7 cm, cu tot cu aripioare si cu o suprafata rigida pe care sa stai cu picioarele.

Un material “tridimensional” formeaza miezul placii (banuim ca este asezat pe sistemul placilor de carton ondulate, pentru a oferi stabilitate), care apoi este invelit in doua straturi de PVC. Daca ne luam dupa ce spune designerul, echipamentul este la fel de solid si stabil ca orice placa de surf, desi manevrabilitatea ar fi mai putin decat ideala (de aici si faptul ca este recomandat pentru surferii amatori).

Prezentat la Paris Design Week 2011, Surf Air pare mai mult un concept decat un produs. Daca functioneaza precum este anuntat, va deveni un produs foarte popular in cazul in care este scos pe piata, la vanzare – simplul fapt ca este mai convenabil il transforma intr-o alternativa pentru persoanele care isi doresc sa lase echipamentul “cu greutate” acasa.

Via SurfAir

Credem ca e vremea sa mai postam si ceva legat de calatorii, dupa atatea competitii si evenimente si clipuri inspirationale. Tinem minte ca atunci cand am postat articolul despre Plitvice, v-a cam placut. Prin urmare, va prezentam un top cu cele mai ravnite insule (mai mult sau mai putin) secrete. Vom incerca, in masura posibilitatilor, sa va spunem si de ce sunt asa de secrete, si daca sunt secrete, cum puteti ajunge la ele.

#1. Insulele Torres Strait, Australia

Photo by Killer White Fluff

Insulele Torres Strait fac parte din Queensland inca din 1879, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Thursday Island. Celelalte 70 de insule importante sunt imprastiate de la Cape York in Sud, pana aproape de Papua Noua Guinee inspre Nord. Erub (sau Darnley Island) face parte din grupul de est, si este de origine vulcanica. Este o insula importanta, intrucat a intrat in centrul atentiei ca parte a campaniei de egala recunoastere a drepturilor Insulelor Torres Strait.

Locuitorii insulelor au venit din Melanezia si Polynezia acum 2000 de ani, aducand cu ei mai mult material cultural decat aveau aborigenii de pe continent.

Insula Thursday este deluroasa, si putin mai mare de 3 km patrati. Intr-o vreme, a fost un centru important al culegatorilor de perle, iar cimitirele stau marturie pericolelor acestei ocupatii. Unele perle inca sunt produse aici, provenind din ferme de scoici. Insula este prietenoasa, deschisa si relaxanta, iar atractia principala este amestecul de culturi – asiatice, europene, pacifice – toate au contribuit la istorie.

Arhipeleagul Torres Strait gazduieste 274 de insule, care pastreaza o cultura tribala unica, reunind spatiul dintre Australia aborigena si Papua Noua Guinee. Marea bariera de recif este la o aruncatura de bat, iar pe insule se gasesc hoteluri (pe Thursday si Horn), dar accesul pe alte insule este la discretia consiliilor tribale locale.

Permisul de a vizita insulele periferice trebuie obtinut cu cel putin o luna inainte de la Torres Strait Regional Authority.

#2. Insulele Yaeyama, Japonia

Photo by Ajari

La capatul Sud-Vestic al Insulelor Nansei-shoto se afla arhipeleagul Yaeyama, care include doua insule principale, Ishigaki-Jima si Iriomote-Jima, precum si inca alte 17 insulite imprastiate prin zona. Situate chiar langa Tropicul Racului, Yaeyama-shoto sunt cunoscute pentru plajele spectaculoase, locurile superbe pentru scufundari si peisajele bogate.  Totodata, insulele sunt un paradis al membrilor unei caste sociale japoneze, numiti freeters (lifestyleri alternativi), deci aveti toate sansele sa intalniti personaje deosebit de interesante pe acolo.

Ca si Miyako-shoto, insulele Yaeyama trec printr-o explozie turistica, desi putini straini ajung atat de departe in sud, din pacate. Spunem din pacate, pentru ca grupul Yaeyama este probabil destiantia de top in Nansei-shoto, turistii putand petrece saptamani intregi rasfatandu-se cu diversele privelisti si activitati pe care le au de oferit insulele. Legaturile de transport intensificate au facut insula Ishigaki mai usor de accesat ca oricand, si exista si o retea de bacuri care sa faciliteze trecerea de pe o insula pe alta.

Semanand mai degraba cu insulele Caraibe, Iriomote, Taketomi si Ishigaki servesc portii generoase de soare, mare, nisip si sushi. Ishigaki are cele mai bune plaje, Taketomi este faimoasa pentru casele in stil Ryukyuan, iar Iriomote este o jungla de izvoare termale in aer liber.

Japan Transocean Air are zboruri zilnice de la Tokyo spre Ishigaki, care este legata de celelalte insule prin bacuri.

#3.  Îles du Salut, Guyana Franceza

Photo by Antoine Hubert

Iles du Salut (Salvation Islands) se afla la 15 km de Kourou, peste ape agitate si pline de rechini. Pentru colonistii secolului 18, insulele reprezentau un refiugiu din calea febrei si malariei de pe continent, pentru ca briza marina tine tantarii departe. Inchisorile au aparut mai tarziu, odata cu vreo 2000 de condamnati, din care multi au murit din cauza conditiilor inumane in care erau tinuti. Inchisorile s-au inchis in 1947, iar insulele au devenit din nou o incantare sentimentala – desi tantarii moderni nu sunt cu nimic mai putin ferice decat tantarii de pe continent.

Ile Royale, odata sediul administrativ al coloniei de prizonieri, are acum o multime de inchisori restaurate si transformate in restaurante si hanuri, in timp de Ile St. Joseph, cu ale sale celule de detentie solitare si stranii, a ramas prada cicadelor si este napadita de cocotieri. Ile du Diable a fost casa prizonierilor politici, incluzandu-l pe Alfred Dreyfus, si astazi este inchisa din cauza curentilor imprevizibili. In anii de inchisoare, insula era legata de Ile Royale prin 225 de metri de cablu de alimentare.

Pe Ile Royale, vechea casa a directorului adaposteste exponate interesante ale istoriei limbii engleze, alaturi de alte expozitii temporare. Tururile cu ghid ale insulei, cu o durata de doua ore, incep tot de aici. Fauna suprinzator de abundenta include papagali Macaw, rude ale porcusorilor de Guineea numite Agoutis, maimute capucin si testoase de mare. Daca ai un costum de baie si un prosop la tine, poti beneficia de plaja cu nisip alb de pe St. Joseph – este un loc bun si inviorator pentru scufundari la adancime mica, dar atentie la curenti. Centrul Spatial Guyanez are o camera cu infrarosii imensa pe Ile Royale. De aici, se fac lansari ocazionale in spatiu, moment in care insulele sunt evacuate temporar.

Multi au auzit de Ile du Diable, dar putini sunt aceia care pot sa puna degetul pe harta si sa arate unde se afla. Fiind cea mai mica dintre Insulele Salvarii, aceasta scandaloasa fosta colonie a detinutilor este separata de coastra Guyanei Franceze de 11 km de ape inselatoare si infestate de rechini. Steve McQueen  a incercat in repetate randuri sa evadeze de pe aceste insule in filmul Papillon, dar cei mai multi vizitatori moderni sunt naufragiati de buna voie, atrasi aici de palmieri unduitori, de papagalii galagiosi si de ruinele infricosatoare din vremea coloniilor.

Accesul pe Iles du Salut se face cu catamaranul, de la Kourou, si singurul loc de cazare era, intr-o vreme, Auberge des Iles.

#4. Ulleungdo, Coreea de Sud

Photo by hkinuthia

Mergi la Ulleungdo ca sa scapi de toate grijile, in cel mai adevarat sens al cuvantului – nu asa cum promit brosurile statiunilor balneo-climaterice. Decorurile sunt spectaculoase, oferind peisaje cu nori ca de vata care se odihnesc pe creste vulcanice, pasari de mare si barci de pescuit, porturi linistite presarate cu gramezi de plase de pescuit si geamandure, si o coasta crestata care pare decupata din Lord of the Rings. Este foarte frumos.

Din fericire, nu sunt parcuri de distractie sau statiuni imense. Cel mai turistic element este o telecabina care ofera perspective largi de peisaj. In afara de asta, nu sunt multe de facut, poate doar sa privesti cum se usuca calmarii la soare.

De fapt un vulcan stins aflat la 135 de km est de peninsula coreeana, Ulleungdo este astazi o asezare de pescari, care vede destui turisti cat sa justifice aparitia unui lant de hoteluri si restaurante. Singurele lumini vizibile pe timp de noapte sunt cele ale farurilor si ale barcilor de pescuit calmari. In sezonul ploios, tonurile de verde ale dealurilor se intensifica si fac peisajul sa arate ca o fotografie suprasaturata. Toamna, dealurile se transforma intr-un veritabil mozaic de rosu, verde si galben, multumita frunzelor colorate.

Aceasta mica insula vulcanica a fost capturata de la pirati in urma ordinului regelui Yeji, al 22-lea rege din dinastia Shilla (57 i.e.n. – 935 e.n), pentru a securiza coasta estica a peninsulei. De atunci, pana in 1884, insula a reprezentat mai mult un post militar, iar din 1884, migratia spre insula cu scop de asezare stabila a fost sanctionata de guvern.

Multumita topografiei accidentate si izolarii, insula este putin locuita, iar fermele sunt mici. Cei mai multi oameni locuiesc in sate, de-a lungul coastei, si isi castiga existenta recoltand peste si turisti. Alte industrii includ productia de taffy din dovleac si sculpturile din ienupar chinezesc nativ, toate acestea oferite spre vanzare in multele magazine de suveniruri ale insulei. Oriunde te uiti, vezi calmari, iarba de mare si caracatite uscandu-se in soare.

Este usor sa fii atras de Ulleungdo. Aflata la mijloc, intre Coreea de Sud si Japonia, aceasta insula vulcanica se spune ca nu are poluare, serpi sau hoti – cu alte cuvinte, este locul perfect pentru hiking. Bacurile calatoresc zilnic de pe continent pana in micul port Dodong-ri, de unde potecile urca spre varful colturos numit Seonginbong, inalt de 984 m. Daca tii neaparat sa te separi de orice, poti merge mai departe in Insulele Dokdo, o colectie de mici insule imprastiate intre Japonia si Coreea de Sud.

Cocotata sub o stanca, pensiunea Chusan Ilga ofera cazare confortabila dar satisfacator de rustica, pe coasta nordica a insulei.

#5. Arhipeleagul San Blás, Panama

Photo by Fathzer

Eliberata de multimile de turisti, darurile naturale ale Panamei stralucesc, pur si simplu. Desi cei mai multi calatori in America Centrala se indreapta spre obiectivele aglomerate din Costa Rica si Guatemala, este greu sa scapi de sentimentul ca ai dat de un secret pe care lumea turistica inca nu l-a descoperit. Si desi asa numitul “gringo trail” (traseul cu cele mai vizitate locatii din America latina, strabatut de straini) a ajuns deja la Bocas del Toro, in Sudul arhipeleagului Caraibelor, supradezvoltarea neglijenta care a infestat cele mai multe din plajele Costa Ricane este inca inviorator de absenta aici. De fapt, punctele forte ale Panamei sunt destinatii pe carari nebatatorite (acest lucru se va schimba, probabil, in anii ce urmeaza).

Pana la anticipata explozie turistica, Panama ramane accesibila calatorilor cu buget, si nu este nici o criza de plaje, munti sau paduri ecuatoriale. Archipiélago de las Perlas in sine ar putea sa iti ocupe toata excursia, cu ale sale nenumarate insule si insulite, plaje sublime si ape cristaline. Parque Nacional Volcán Barú este casa singurului vulcan al Panamei. Tot aici gasesti oportunitati incredibile de trekking, in vreme ce interiorul Panamei reprezinta prosperitatea veritabila a oraselor coloniale, a mestesugurilor rafinate si a celor mai prietenosi locuitori. Panama este, de asemenea, casa unuia dintre triburile independente ale Americii Centrale, Kuna, care traiesc autonom in Comarca de Kuna Yala. Mai exista si una dintre ultimele frontiere ale Americilor, scandaloasa Provincie Darién (considerata periculoasa din cauza gherilei columbiene si a traficantilor de narcotice – in mare parte e vorba de dezinformarea creata de presa, desi sunt locuri pe care nu ar trebui sa le vizitezi decat daca iti doresti cu ardoare sa fii rapit).

Probabil ca Panama nu este prima locatie care iti trece prin minte atunci cand te gandesti la Caraibe, dar aceasta natiune central-americana are un recif de corali care concureaza cu orice alte recife din Insulele Cayman sau Virgine. Condus ca provincie autonoma de catre tribul Kuna, arhipeleagul San Blas este o semiluna formata din 365 de mici insule (o insula pe zi ti-ar ocupa un an intreg), scaldate de apele calde ale Caraibelor de Sud. Nici sa nu te gandesti la statiuni de lux – singurele hoteluri sunt casele din sate, iar cina este… orice aduce pescarul in canoe la ceas de seara.

Air Panama face zboruri regulate spre mai multe din insulele San Blas, inclusiv spre capitala, El Porvenir.

#6. Insulele Penghu, Taiwan

Photo by hsuyo

Penghu (Pénghú), cunoscut si ca Pescadores, este faimos pentru plajele sale minunate, templele glorioase si pentru o abundenta de case construite in stil traditional chinezesc, inconjurate de ziduri din coral. Penghu este faimos si pentru alta chestie, totusi: desi vremea in timpul verii este insorita si frumoasa, in timpul iernii si primaverii, arhipeleagul este, posibil, locul cel mai afectat de vanturi din emisfera nordica. Asta face ca haite intregi de surferi sa se stranga la aceasta Mecca a valurilor, cunoscuta si ca Insulele Canare ale Orientului.

Un teren plat, acoperit in mare parte de tufisuri joase si iarba, Penghu reprezinta o schimbare in comparatie cu mediul muntos subtropical. Vantul si apele au erodat coastele insulelor, formand stanci splendide din bazalt, recifuri si, fara indoiala, unele dintre cele mai bune plaje din Taiwan.

Daca Taiwan este “cealalta China”, atunci insulele Penghu sunt “celalalt Taiwan”. Administrate din Taipei, cele 90 de insule ale arhipeleagului Penghu sunt recunoscute, macar in zona Taiwanului, pentru peisajele minunate si pentru nostalgia induiosatoare, traduse in cultura taiwaneza neatinsa. Departe de capitala, Makung, este un tinut infrumusetat de care cu boi, capcane pentru pesti, campuri marginite de ziduri de piatra, stanci de bazalt si temple antice dedicate zeitei marii, Matsu. Chiar daca obiectivul tau este sa te bucuri de soare si de nisip, valurile si windsurfing-ul sunt destul de impresionante.

Din Mai pana in Octombrie, plajele din Penghu devin teren de cuibarit pentru testoasele verzi, aflate pe cale de disparitie; localnicii lasa ofrande la templele din Penghu, ritual care face parte din Festivalul Felinarelor, 14 zile dupa Anul Nou.

#7. Insulele Bay si Insulele Hog, Honduras

Photo by Theodore Scott

Ca si vecinii sai, Honduras trece prin schimbari imense: o economie turistica in expansiune, o scena politica pe cale de maturizare, si toata chestia cu globalizarea, cu tot cu maquilas (manufacturarea intr-o tara care nu este a clientului), acorduri de comert liber, pana la urma, chiar si implementarea Daylight Savings Time pentru a doua oara. Honduras ramane adanc inradacinat intr-un razboi pe doua fronturi: bandele de infractori si HIV. Exploatarea forestiera ilegala este o alta ingrijorare majora (poate ca de acolo vine mobila ta din lemn de mahon) si o problema-cheie in comunitatea in crestere a Hondurasului.

Chiar si asa, cei mai multi oameni din Honduras pe care ii vei intalni sunt foarte relaxati, si chiar daca nu sunt dezinteresati, sunt reticenti in a face prea multa politica si afaceri globale. Si in afara de oameni, natura are proprii ei asi in Honduras. Parcul National Jeanette Kawas  ofera plaje frumoase cu nisip alb, oportunitati minunate de snorkelling si maimute urlatoare. De asemenea, Lago de Yojoa, in regiunea de lacuri a Hondurasului, este un paradis al pasarilor, cascadelor si al parcurilor nationale exceptionale. Calatorii adora insula Utila pentru mese ieftine si copioase, cazare foarte buna si scufundari grozave.

Honduras este astazi un loc al schimbarii, prea rapid pentru cei care vor ca tara sa ramana “nedescoperita”, si prea lent pentru oamenii frustrati de ramasitele zilelor Republicii Banana, chiar daca este vorba de o influenta straina nejustificata sau de aplicarea laxa a legislatiei de mediu. Cei din Honduras insisi iau tara la picior, iar calatorii cu mintea deschisa si care stiu putina spaniola vor avea parte de multe conversatii fascinante.

Asa ca uita de Piratii din Caraibe – insulele nisipoase care plutesc pe langa coasta Hondurasului sunt reale. La apogeul lor, insulele Roatán, Utila si Guanaja erau casa a 5000 de criminali, talhari si corsari, inclusiv a lui Henry Morgan (cunoscut si ca Blackbeard). Astazi, insulele Bay sunt cunoscute mai mult pentru plaje, scufundari si relaxare tropicala. Poti sa ai parte de si mai multa liniste in insulele din apropiere, Cayos Cochinos, Insulele Hog, 13 insule de corali si o pensiune izolata intr-o mare de azur.

Statiunea Plantation Beach din Insulele Hog este singura locatie de cazare, dar se poate pune de-un camping pe insule nelocuite.

#8. Insulele Con Dao, Vietnam

Photo from vietnamtraveltour.net

Una dintre atractiile principale din zona Vietnam, arhipeleagul Con Dao si-a castigat atentia prin frumusetea naturala a locurilor. Con Son, cea mai mare insula din cele 15, este imprejmuita de plaje minunate, recifi de coral si golfuri picturale, si ramane partial acoperita de paduri dese. Pe langa hiking, scufundari si explorarea drumurilor de coasta si a plajelor pustii, exista si oportunitati excelente de admirare a vietii salbatice.

Insula Con Son (cu o arie totala de 20 de km patrati) mai este cunoscuta si cu numele europenizat de Iles Poulo Condore. Desi acum este o insula paradisiaca, in vremuri apuse, Con Son a insemnat iadul pe pamant pentru cateva mii de detinuti inchisi aici in timpul regimului francez si al celui american.

Aproximativ 80% din pamantul lantului insular face parte din Parcul National Con Dao, care protejeaza cele mai importante zone de cuibarit ale testoasei de mare. In ultimii 10 ani, WWF, World Wildlife Foundation, a lucrat cu padurarii locali pentru un program de monitorizare de lunga durata. In timpul sezonului de cuibarire (Mai-Septembrie), parcul creaza puncte de recuperare a cuiburilor aflate in pericol, pe care le muta in incubatoare.

Alta chestie interesanta din domeniul vietii marine: aici se gaseste si dugongul, un mamifer marin rar intalnit, din aceeasi familie cu lamantinul. Dugongii pot fi intalniti pana inspre Japonia, in nord, si pana inspre Australia, in Sud. Numarul lor a scazut drastic, si se fac eforturi sustinute pentru a proteja aceste creaturi adorabile. Amenintarile principale sunt reprezentate de construirea drumurilor de coasta, care cauzeaza distrugerea campurilor de iarba de mare, hrana de baza a dugongilor.

Con Dao este unul dintre putinele locuri din Vietnam unde nu exista structuri cu mai mult de 2 etaje, si unde experienta calatorului este aproape fara complicatii. Nici macar nu este nevoie sa te targuiesti la piata locala. Datorita costurilor relativ ridicate si a accesului dificil la insule, turismul de masa a fost tinut la minimum (poate recent, lucrurile s-au mai schimbat…)

In ultimii ani, cei mai multi vizitatori erau grupuri de fosti soldati VietCong care au fost inchisi pe insule. Guvernul vietnamez subventioneaza cu generozitate aceste excursii in semn de recunostinta pentru sacrificiul lor. Turistii straini erau putini si rari, dar numarul lor e in continua crestere.

Cel mai uscat timp pentru a vizita Con Dao este intre Noiembrie si Februarie, desi marile sunt mai calme din Martie pana in Iunie. Sezonul ploios tine din Iunie pana in Septembrie, dar exista si musoane de Nord-Est si Sud-Vest care pot aduce vanturi puternice. In Noiembrie 1997, taifunul Linda si-a facut treaba: 300 de vase de pescuit au fost pierdute, recifurile au fost maturate, si padurile, smulse din radacini. Septembrie si Octombrie sunt cele mai fierbinti luni, desi, chiar si atunci, brizele racoroase fac arhipeleagul Con Dao relativ confortabil.

O alta inchisoare transformata in paradis, insulele Con Dao au fost casa celor mai faimoase colonii de detinuti din Indochina, care si-au continuat activitatea pana la sfarsitul razboiului din Vietnam. Acum pastrate ca parte a Parcului National Con Dao, cele 16 insule sunt o tara naturala a minunilor, cu jungla deasa, ape de culoarea jadului si cu plaje de nisip alb, adapost pentru dugongi, delfini, testoase, si recifuri de coral spectaculoase. Prin 2010, dezvoltarea turistica era limitata la un singur magazin pentru scufundari si o mana de statiuni in partea urbana Con Dao.

Sincronizarea este totul cand e vorba de Con Dao – insulele sunt maturate de furtuni dinspre Vest intre Iunie si Septembrie, si dinspre Est, intre Septembrie si Ianuarie.

#9. Insulele Ssese, Uganda

Photo by Sanjoyg

Acesta este raspunsul Ugandei catre Mediterana. Un grup frumos de 84 de insule insiruite de-a lungul malului Nord-Vestic al Lacului Victoria, cu maluri ornate cu plaje si completate de palmieri leganandu-se in vant, pentru acea nuanta tropicala. Pe interiorul insulelor se gasesc dealuri acoperite de paduri ecuatoriale bogate. Localnicii stau in sate de-a lungul tarmurilor, si pleaca in barcile de pescuit in fiecare seara, la apus.

Foarte multe locuri ofera unghiuri generoase catre intregul lac si catre celelalte insule. Este usor sa negociezi o excursie cu barca in jurul insulelor, iar inotul este posibil de pe multe din insule. Desi e bine sa eviti ariile in care creste trestie – pericol de paraziti (bilharzia).

De tinut minte – nu ai unde sa schimbi bani, pe niciuna din insule.

De ce ar aparea deci o natiune africana fara iesire la mare pe o lista cu insule secrete? Multumita Lacului Victoria. Insulele Ssese bifeaza toate casutele pentru un paradis insular – plaje aurii, palmieri murmurand in vant, flora si fauna exotica – s-a intamplat sa se afle in mijlocul celui mai mare lac din Africa. Cele mai multe din insulele grupului Ssese sunt nedezvoltate, dar se gaseste o mana de pensiuni si camping-uri pe plajele insulelor Buggala, Bukasa si Banda. In afara de statul la soare, alte activitati sugerate ar fi explorarea junglelor in cautare de creaturi exotice si plimbari in canoe pe lac.

Barcile circula zilnic spre Kalangala, pe insula Buggala, dinspre Entebbe, Kasenyi si Bukakata.

==============

Cam acesta ar fi topul de insule “secrete”. Unele dintre ele s-au mai dezvoltat din punct de vedere turistic, in progresie geometrica. Altele au ramas mai putin accesibile, si sunt vizitate doar de cunoscatori. Noi nu am fost pe niciuna dintre ele, dar a ajuns vorba pana la noi cum ca ar fi frumos pe acolo. Asa ca avem o rugaminte la voi: daca ati fost pe acolo si aveti poze si impresii, daca aveti alte recomandari, sfaturi, povesti, si alte bunatati din aceeasi serie, va rugam frumos sa le impartasiti si cu noi. Sharing is caring!

Poate ati auzit despre foilboarding, poate nu, noi va spunem oricum despre ce e vorba. Avem o placa de surf, care este atasata deasupra unui dispozitiv de plutire, numit hydrofoil. Asta face ca la o anumita viteza, placa de surf sa se ridice deasupra apei, ceea ce ofera o senzatie aproape incomparabila de libertate. Hop, si iata ca am ajuns si la termenul-cheie: libertate de miscare

In clipul de mai jos il avem pe Archie Kalepa, surfer si om al apelor, care ne povesteste despre marea lui iubire: foilboarding-ul. Isi aduce aminte cand era mic si a renuntat prima oara la rotile ajutatoare de la bicicleta. Senzatia de libertate era incomparabila, putea sa faca intoarceri si sa se lase intr-o parte; nu ii mai venea sa se intoarca acasa. Foilboarding-ul ii reda aceeasi senzatie incredibila de zbor.

“When you go on to the next life, you’re not gonna take that money with you, you’re not gonna take anything with you. Your last days in bed, you’re gonna remember all the things you did in your life. You cannot put a monetary figure on those kind of experiences. Money can’t buy that. ”

 
Aici poti sa vezi cum e sa faci foilboarding, cu o camera plasata chiar pe placa lui Laird Hamilton. Se pare ca tija care leaga placa de hydrofoil scoate niste sunete bizare

 
Si pentru final, o viziune de ansamblu, cu Laird Hamilton la Hanalei. Probabil ca nu arata foarte comod, dar cu singuranta ca dupa ce te obisnuiesti cu foilboard-ul si incepi sa il utilizezi la capacitate maxima, senzatia este unica.