Vara inca nu s-a incheiat (in sensul ca inca mai e caldut si mai bate un soare varatic), asa ca mai e timp de-un concurs de skate. Prin urmare, prietenii nostri de la U-man ne-au anuntat ca pregatesc un eveniment pentru sfarsitul saptamanii acesteia, pe care l-au numit Drop Spot. Este vorba de un concurs de skate, cu o sesiune de skatepark (bench, funbox, rainbow rail, incline flatbar, flat bar), highest ollie, un concurs foto si un afterparty cum nu se poate mai potrivit in Club Brain.

U-man va asteapta, deci, pe 8 Octombrie, de la ora 14, in parcarea Iulius Mall. Inscrierile si participarea la eveniment sunt gratuite, voi trebuie doar sa fiti acolo, cu skate, cu shoesi, cu aparate foto, cu elementele de drop-spot, si cu chef de distractie.

Toate informatiile de care aveti nevoie pot fi gasite pe site-ul U-man si pe event-ul Facebook creat special cu aceasta ocazie (unde puteti sa dati si un RSVP, ca sa stie oamenii la ce sa se astepte).

A fost si Street Heroes 2011. Gata, a trecut, acum il asteptam tooocmai in 2012. Din fericire, LiberInMiscare a fost acolo pentru voi, in cazul in care n-ati reusit sa ajungeti. Daca ati reusit sa ajungeti, poate va gasiti prin fotografiile pe care le-am facut. Daca ati facut si voi fotografii, poate o sa va placa si cele facute de noi. Iata impresiile Georgianului de Padure, prezent cu promptitudine la Street Heroes 2011, ziua a doua:

“Am reusit sa ajung la Street Heroes abia duminica, sambata m-au tinut pe loc alte treburi (trebuie sa ma laud, am tinut primul meu training pe design). Am intrat in skatepark pe la 11:30, fara sa platesc bilet (toti cei care intrau inainte de ora 14 si ramaneau acolo aveau acces gratuit). La intrare mi-au fost verificate catrafusele, s-au lamurit ca nu am decat aparatul foto si doua obiective, si m-au lasat sa trec. Am nimerit tocmai cand isi faceau juniorii incalzirea. Pe multi dintre ei ii cunosteam de la Skate Day, organizat de Cupidon acum ceva vreme (am scris despre Skate Day aici), cum ar fi Gonzales, Piscav, Mihnea, si multi altii pe care ii stiam din vedere. Lumea abia incepea sa se stranga, si se vedea treaba ca s-a intarziat nitel cu programul. Nu-i nimic, am timp sa imi setez camera si sa trag cateva cadre de proba. Nu a trecut mult si a inceput si concursul. Recunosc ca dupa ce am vazut ce s-a intamplat la Skate Day, am invatat sa nu ma las usor surprins de skaterii mai tineri, care sunt extrem de capabili! Chiar si asa, am incercat sa nu ma las furat de spectacol si sa imi fac treaba. Asa ca au iesit urmatoarele cadre:

Pustiul in tricou verde [caruia cred ca i se zicea Mini, si care era din Brasov] era tare suparat, nu prea i-au iesit socotelile. Eu cred ca s-a descurcat onorabil, e minunat ca a ajuns sa participe la Street Heroes.

Dupa ce si-au terminat treaba juniorii, au intrat in bol seniorii. De asemenea, am recunoscut o mare parte din ei (cum ar fi Adrenalina, Grasu, Salabanzi, Pamflet, Petru si alti cativa), si am fost placut surprins sa aflu ca sunt si ceva skateri din afara. O parte din proba pentru seniori s-a tinut la trail, si a fost intensa. S-a transpirat din plin, s-a cazut cumsecade, si s-au reusit niste trick-uri faine. In imagini, cu tot cu antrenamente, a aratat cam asa:

Vom posta mai multe fotografii pe Facebook in curand. Putintica rabdare.

I-am urmarit vreme indelungata, cu ochii si cu obiectivul, dar caldura era necrutatoare. Nu stiu cum rezistau ei, poate este una din calitatile supranaturale ale skaterilor, dar eu am simtit nevoia sa ma mai misc putin. Asa ca m-am retras spre scena, unde tot nu era cine stie ce umbra, dar macar era iarba… Acolo m-am intalnit cu un amic de-al meu, Dan, care se ocupa cu parkour si free running, si care, impreuna cu prieteni de-ai lui cu aceeasi pasiune, tinea un fel de workshop-uri. Asta a fost ocazia sa imi incerc si eu abilitatile de traceur. Primele lectii nu au parut asa de dificile [am incercat niste variante de lazy si roll], dar ceea ce faceau baietii aia… era intr-un fel. Nu am facut multe poze, pentru ca … am fost ocupat. Atat am apucat sa fac:

Cand am facut o pauza, mi-am luat camera si m-am apropiat de scena, unde se desfasurau antrenamentele de Bboying. Din cauza faptului ca se roteau permanent si nu puteam sa incadrez prea bine [mai exact, aproape invariabil, se gasea cineva care sa se aseze exact in fata mea], nu am putut sa fac prea multe. Dar atat cat am putut, va arat si domniilor voastre. M-am intors cu putin timp inainte ca traceurii sa isi stranga saltelele, dar la timp pentru a-l suprinde pe Dan executand o saritura frumoasa (in ultima fotografie):

Dupa ce mi-am luat ramas bun de la echipa de parkour si free run, Reborn Education, m-am indreptat spre “ringul de lupta” al competitiei de BMX. Si mult m-am minunat. Bikeri romani si straini au dat tot ce-au avut mai bun, si au avut ce sa dea. Cred ca fotografiile, desi fac cat 1000 de cuvinte, spun prea putine despre ce s-a intamplat acolo. Fascinant.

Ultimele cadre le-am tras in jurul ore 17:30, cand m-am hotarat sa ajung si pe acasa (unde am aflat cu stupoare ca, stand in soare timp de mai bine de 6 ore, m-am bronzat ca un tractorist…)

Semnat, corespondent de razboi Georgianul de Padure.”

Asa cum am scris mai devreme, mai avem fotografii de la Street Heroes, pe care le vom posta in curand la noi pe Facebook. Acolo veti putea sa comentati, sa va tag-uiti si asa mai departe. In concluzie, Street Heroes 2011 a iesit foarte frumos! In afara caldurii nemiloase, totul a mers ca pe roate. Nimeni nu s-a accidentat grav (din cate stim noi). Am avut parte de diversitate (arta urbana, muzica buna, skate, BMX, Bboying). Evenimentul a strans foarte multa lume, de mai toate varstele, multi dintre ei inarmati cu skate-uri, bicle, role, si altele. Am avut ce sa fotografiem si ce sa povestim.

Rezultatele competitiilor vor fi aflat, probabil, in curand. Cand primi vreo veste despre ele, va dam de stire.

Mai multe lucruri despre Street Heroes 2011 gasiti pe http://streetheroes.ro/

Dupa cum anuntam acum cateva zile pe Facebook, pe 27 August, Liberinmiscare.ro a participat in calitate de partener media la concursul Skate Day, organizat cu atata bunavointa de Stan Laurentiu Ciprian, zis Cupidon. Recunoastem ca la inceput, cand am auzit de concurs, am aruncat o privire pe Facebook, pe pagina organizatorului si pe pagina event-ului. Un concurs organizat de un singur om, la care se inscrisesera vreo 50 de oameni (care ziceau ca “attending”). Regulile de bun simt ale Social Media spun ca daca 50 de oameni spun ca vor participa, probabil mai putin de jumatate vor fi acolo. Dar initiativa era foarte promitatoare, iar concursul se anunta interesant.   Mare ne-a fost mirarea (in cel mai bun sens posibil), cand in ziua concursului, am mai verificat o data pagina de event Skate day, pentru a gasi la categoria “I’m Attending” peste 1200 de inscrisi! Atunci subsemnatul, Georgianul de Padure, si-a luat instrumentele de tortura (un Nikon D3000 si doua obiective) si a pornit la vanatoare, curios peste masura.

****

Cand am ajuns in skatepark Tineretului, se stransesera deja cam 70-80 de skateri, marea majoritate nu treceau peste 15 ani. Bineinteles, alaturi de ei erau si fanii, prietenii, colegii, veniti acolo sa ii sustina. Cu totul, cu siguranta ca treceau peste 100 de persoane. Pana la inceperea concursului, randurile s-au ingrosat considerabil.

Intrucat erau atat de multi, imi e greu sa descriu ce a facut fiecare si cine si ce a castigat. Concursul a fost organizat pe mai multe sectiuni, iar Cupidon a fost dragut sa ne trimita lista de castigatori, pe care o vom face publica in randurile ce urmeaza. Voi incerca sa fac un rezumat la ceea ce s-a intamplat acolo.

Era ora 16:00, soarele se purta destul de nemilos cu toata lumea, organizatori, participanti, sustinatori si… fotografi. S-a inceput cu trick-urile la gap, si recunosc ca m-am minunat de cata seriozitate si curaj investeau astia micii acolo (sa-mi fie cu iertare ca ii numesc asa, dar marturisesc ca m-au facut sa ma simt mai in varsta decat sunt). E vorba de sarituri de la o inaltime de vreo 2 metri si ceva, si executate cu o viteza, sa zicem, relativ mare (cat sa poti sa iti controlezi miscarile). Mai mici, mai mari, toti si-au dat silinta sa scoata ce e mai bun din ei, acompaniati de murmure deznadajduite sau de incurajare, dupa caz, din partea publicului. Am selectat cateva cadre, sa va puteti face o imagine.

Dupa trick-urile la gap, unele chiar reusite, altele, mai putin, dar cu mult efort investit, grupul s-a mutat in alta sectiune a skatepark-ului, pentru trick-urile pe teava. Teava mica, teava mare, de acolo de unde stateam, eu cam asta am vazut:

Slide-ul pe bara s-a dovedit a fi destul de dificil pentru mai toti, si pe buna dreptate. Desi doar cativa au reusit sa il duca pana la capat, am apreciat perseverenta dusa la extrem a skaterilor: trick-ul presupune viteza, echilibru, sincronizarea miscarilor, curaj si precizie (si multe altele). Copiii astia s-au dovedit a fi niste sportivi extraordinari, care, cu sustinere, indrumare si exercitiu, ar putea sa ajunga foarte departe. Ma uitam in ochii lor, si vedeam o pasiune, o foame de extrem si de adrenalina, pe care nu o vezi nici in ochii unora din randurile “marilor sportivi”. Salbaticiti in spirit, revoltati si razvratiti, copiii astia frumosi protesteaza asa cum stiu ei, si sunt in stare sa isi impinga limitele pana la nivele nebanuite. Pentru ca mult ma minunasem pana atunci, si mult aveau sa ma mai surprinda in continuare.

Obositi si raniti (in orgoliu), skaterii au aratat ce au stiut la teava. Urma intrecerea pentru cea mai inalta saritura la exit, iar asta este probabil cea mai spectaculoasa faza. S-a inceput timid, unii au inceput sa traga mai tare, apoi s-a trecut la treburi serioase. Imi aduc aminte cum profa noastra de sport incerca sa ne impinga limitele la saritura peste cal cu rostogolire in aer, indepartand trambulina de cal incet-incet, si momindu-ne cu nota 10, 10+1, 10+2… Eu am ajuns atunci la 10+6, si profa ne-a oprit, pentru ca devenise periculos. Dar ma simteam tare mandru. Oamenii astia de la Skate Day nu aveau o profa care sa le spuna cand devine pericolus. Trebuiau sa mearga pe instinct, sa-si cunoasca punctele forte si pe cele slabe, si sa ajunga la performanta de care se simteau in stare. Pentru a stabili inaltimea, s-a construit un turn din skate-uri (treaba destul de periculoasa), peste care curajosii au incercat sa sara. Si au reusit, dupa cum se poate vedea in pozele de mai jos. La un moment dat, George (zis Gonzales, din cate am inteles) a devenit fara voie eroul martir al intregului skatepark in momentul in care, in plina saritura, turnul de skate-uri (13 skate-uri inaltime, plus doua de sustinere) s-a pravalit peste picioarele lui, doborandu-l din zbor. Omul s-a purtat exemplar, fara prea multe vaiete, si a indurat in tacere, atragandu-si, astfel, simpatia publicului. Nu a fost grav, nu si-a rupt nimic, doar ca schiopata putin.

Accidentarea lui George a insemnat si incheierea concursului de srituri la exit, asa ca pentru urmatoarea faza, grupul s-a indreptat spre Parcul Carol. Pe drum, l-am intrebat pe George de cand face skateboarding, si daca si-a rupt ceva pana acum. Mi-a spus ca se ocupa cu asta de vreo 2 ani, si ca a avut la un moment dat o entorsa la glezna, si atat. M-am gandit ca mai are timp, si i-am laudat performanta. Si chiar am fost sincer. In Carol, s-a tinut concursul de viteza downhill, cu un rezultat (oarecum) neasteptat. Pana la urma, pe buna dreptate, la competitii de genul asta, conteaza foarte mult si reflexul de start. Dupa care s-a trecut la concursul de horse. Eu, personal, nu sunt initiat in tainele si terminologia skateboarding-ului, asa ca a trebuit sa ma prind pe parcurs. E vorba de un concurs de trick-uri: primul executa un trick, al doilea trebuie sa il repete. Daca il greseste, are dreptul sa-l repete o data. Daca il greseste si a doua oara, are o litera din cinci. Daca il rateaza total, are o litera din cinci. Daca ii iese bine, ciclul se reia: primul face alt trick, al doilea trebuie sa il repete. Cel care strange primul cinci litere (banuiesc eu, h, o, r, s si e) iese din joc. S-a jucat cu mult profesionalism, fair si fara frustrari sau proteste nefondate.

Si Cupidon (Stan Laurentiu, organizatorul, pentru prieteni – Cupi) a avut o treaba grea. Este foarte dificil sa tii in frau atatia tineri revoltati, sa le capeti atentia, si poate cel mai dificil – respectul. Saracul Cupi a tipat cat l-au tinut plamanii pentru a se face auzit intre atatea glasuri si bufnituri de skate-uri. Dar a lucrat frumos cu copiii. La un moment dat l-am intrebat cum merge, si mi-a zis ca e ok. Ca a venit tocmai din Brasov, si ca trebuie sa existe cineva care sa se ocupe de copiii astia. Si daca nu el, atunci cine?

Dupa eveniment, la care am stat ceva mai mult de 4 ore, Cupidon mi-a scris intr-un mail cum a fost concursul pentru el. Concursul a fost facut, pana la urma, de participanti, si a iesit foarte bine, pentru ca s-a strans o mare parte din skaterii bucuresteni, si au mai aparut si ceva baieti din Ploiesti, mi-a scris el. Concursul de horse a fost ceva mai haotic, pentru ca initial, nu era in plan. Pana la urma, skaterii au fost cei care au dat viata concursului, care, de fapt, a avut buget de promovare zero. Se intampla destul de des ca un concurs de amploarea asta sa porneasca de la nimic, din pacate. Cu ocazia asta, Cupi isi cere scuze ca nu a avut destule diplome pentru toti. La sfarsitul concursului, castigatorii si-au primit binemeritatele laude, diplome (in limita numarului disponibil) si au fost aruncate prin aer mici premii (multumiri sponsorilor – U-man, Bodega si Militia).

Pe final, mesaj de la Cupidon:

“Multumesc Skateboard-erilor care au venit in numar mare si au sustinut miscarea.