“Red Bull Psicobloc Olympos”, held in Olympos, Antalya in the recent days, pushed the athletes to the limit, as it was done without using any safety rope or safety equipment up to a height of 30 meters.”

StoneNudes with Dean Fidelman from Cedar Wright on Vimeo.

Ne-am intrebat si noi – ce o fi Lake Owen? Un simplu search pe google ne-a luminat – este o tabara foarte tare din SUA, pe undeva prin Wisconsin, la 8 ore de Chicago, care primeste toti copiii cu varste cuprinse intre 7 si 17 ani, si care sunt interesati sa faca activitati precum: gimnastica, dans majorete, skateboarding, BMX, catarari, bungee, waterslide, arte si mestesuguri si alte lucruri asemanatoare. Evident, nu am fi stiut de Lake Owen daca nu am fi vazut clipul de mai jos – de unde am tras si concluzia ca e tare bine acolo – si unde am descoperit niste trick-uri de BMX [in special partea de freestyle] pe care nu le-am mai intalnit niciunde. Ne-ar trebui si noua asa ceva.

 

 
Mai multe informatii pe http://www.lakeowen.com

Dupa ce am vorbit, in articolul anterior, despre 10 dintre cele mai mare provocari ale lumii, ne-am intors pentru a continua povestea. Am zis ca aventurile cele mai mari, pana acum, sunt cucerirea Everestului, zborul cu wingsuit in Alpii Elvetieni, hiking-ul pe 3 cele mai diverse trasee din SUA – Triple Crown, coborarea pe schi a varfului K2, free climbing-ul pe El Capitan in Yosemite Valley, traversarea desertului Sahara, stabilirea unui record cu caiacul pe cascadele din Washington, explorarea unui vulcan activ in Vanuatu si cautarea de noi provocari la Poli in materie de inot, surfing sau climbing. Poate ati zice ca nu mai e mare lucru de facut… ei bine, sunt multe locuri pe globul asta care iti pun la incercare limitele – fizice si psihice – iar noi vom mai scrie despre inca 10 din ele.

11. Ski the Hahnenkamm Downhill Race, Austria

Photo by Wolfgang Rattay, Reuters

In ziua de azi, avocatii raspunderii nu ar lasa o cursa precum cea de la Hahnenkamm sa se intample. Dar in 1931, organizatorii nu au luat in seama eventualele plangeri judecatoresti cand au creat ceea ce urma sa devina unul dintre cele mai infricosatoare trasee din lume. Cu o lungime de peste 3 km, cursa cade 853 de metri, cu gradienti de 85 % si curbe care-i pun in incurcatura si pe cei mai tari.  Au fost inregistrate viteze de pana la 140 km/h. Bineinteles, calificarea este una dintre cele mai grele parti – cursa atrage acum schiorii de top ai mapamondului – dar a fi spectator la asemenea cursa este un sport extrem in sine. Aproape 85.000 de fai elvetieni si austrieci, fluturand steaguri, fluierand si agitand clopote, se strang la cursa si, odata cu veniera serii, concureaza pentru bere la una dintre cele mai vestite bacanalii de iarna ale Austriei.

12. Megatransect the Amazon, South America

Photo by Peter McBride

In afara de pericolele evidente – de la boli specifice junglelor si pana la lipitori, jaguari, tarantule de marimea unei palme si creaturile preistorice ale raurilor – Amazonul a atras crema aventurierilor straluciti, precum Percy Fawcett, Theodore Roosevelt si, bineinteles, Indiana Jones. Continua sa atraga si in ziua de azi: britanicul Ed Stafford, care a terminat  expeditie de 6437 km de-a lungul fluviului in 2010, este cel mai recent. In ziua de azi, poate momeala nu mai este marea comoara a incasilor sau orasul pierdut El Dorado, dar exista promisiunea unei aventuri pure intr-una din ultimele frontiere ale Terrei.

13. Climb the Seven Summits, All Continents

Photo by Jonathan Chester, Lonely Planet, Alamy

Oamenii sunt probabil singura specie care isi auto-impun provocari si a sta pe cel mai inalt varf de pe fiecare continent, precum Muntele Elbrus din Rusia [in poza] a fost o provocare mult ravnita. Indeplinirea acestui obiectiv maret presupune skill-uri seriose de alpinism, timp, bani si curaj. Dar cei care reusesc impart onoarea cu doar cateva sute de oameni, depinde de care sapte varfuri sunt considerate cele mai inalte, luand in considerare Oceania. Chiar si asa, inca de cand primele titluri au fost obtinute de Dick Bass si Pat Morrow in 1985 si respectiv, in 1986, cele 7 varfuri au atras cataratori de toate tipurile: in varsta de 17 ani, sau in varsta de 73 de ani, schiori, climberi, japonezi, letoni, kuwaitieni si chileani. Poate ca atractia muntelui este, intr-adevar, universala.

14. Dive the Blue Holes, Bahamas

Photo by Wes Skiles, National Geographic

Cand scufundatorii de vacanta ajung in nivelele superioare ale gaurilor albastre din Bahamas – pesteri inundate formate din calcar – pentru a arunca o privire, se afla inconstient aproape de una dintre cele mai periculoase scufundari din lume. Mai departe se afla un regat de tunele pline de fosile si formatiuni antice. Cei putini care trec de stratul de gaz toxic pentru a atinge nivelele inferioare gasesc tunele inguste, unde o greseala tehnica sau un viraj gresit ar aduce dezastrul, si unde o atingere gresita ar putea distruge structuri de roca vechi de 10.000 de ani. Dar cei care se aventureaza in venele acvatice ale Pamantului gasesc sali intregi pline de stalactite, ramasite umane preistorice si fosile de crocodili si testoase disparute demult. Aceste pesteri sunt, intr-adevar, o alta lume.

15. Road Bike from Alaska to Argentina, The Americas

Photo by Gregg Bleakney

Intre Golful Prudhoe din Alaska si Tierra del Fuego a Argentinei sunt vreo 32.000 de km de sosea, doua dintre cele mai abrupte lanturi muntoase din lume, si mai mult de 12 tari. A parcurge asemenea distante pe bicicleta poate dura mai mult de doi ani, ceea ce inseamna nu atat o excursie, cat un mod de viata. Provocarile sunt formidabile, de la cauciucuri sparte in arii izolate si sud-americani suparati pe viata, pana la fasii lungi si singuratice de sosea in Alaska. Dar rezultatul este ca riderii cunosc indeaproape cadrul natural de-a lungul Americii de Nord si de Sud, de la Golden Gate Bridge in San Francisco si pana la Salar de Uyuni in Bolivia [in poza], cunoscand o diversitate remarcabila de oameni pe parcurs. “Stiam ca provocarea asta va fi dura, stiam ca voi vedea locuri incredibile. Stiam ca voi experimenta frica, tristete, singuratate si uneori, o fericire deliranta” scrie Dominic Gill, care a calatorit in tandem, a luat pasageri de pe drum si a filmat intreaga experienta pentru documentarul Take a Seat. “Ceea ce nu ma asteptam a fost sa imi consolidez atat de puternic credinta in umanitate, dupa doi ani in care am contat pe oameni.”

16. Solo Sail Around the World

Photo by Abner Kingman, Aurora

La inceput, Magellan nu si-a propus sa inconjure globul; el doar incerca sa gaseasca o scurtatura spre insulele mirodeniilor. Acum, calatoria aceasta si-a intrat in drepturi, asa ca in ultimii ani, un numar in crestere de adolescenti concureaza pentru titlul de cel mai tanar navigator solo in jurul lumii. Totusi, apele sunt tot atat de capricioase pe cat erau acum cateva secole in urma, cu pericolul permanent de furtuni si valuri furioase de 38 de metri inaltime, capabile sa rupa catargele ca si cum ar fi stixuri. Dusa la capat de unul singur, calatoria se apropie de spiritual, oferinf o intelegere adanca a vastitatii acestei lumi si a efemeritatii existentei umane. Poate ca de asta o navigare solo de succes e mai putin o cucerire, si mai mult o perimisune de trecere, gratie oceanelor.

17. Swim with the Great White Sharks, South Africa

Photo by Jeb Corliss

Multumita filmelor gen Jaws, o intreaga generatie de oameni, de altfel aventurosi, ajunge sa se teama grozav de rechinii albi. In afara de cateva suflete curajoase, care au inotat alaturi de ei fara custi si fara a fi raniti, cum e cazul aventurierului Jeb Corliss, a carui echipa apare in poza de mai sus, in Mexic. Acei putini care s-au prins ca, desi rechinii albi sunt pradatori de top ai lumii, oamenii nu sunt prada lor naturala. “Inotam la mai putin de jumatate de metru de ei, si ei trec mai departe” zice Amos Nachoum, fotograf de animale mari, care calatoreste pentru a vedea mega-fauna in salbaticie. Inotul alaturi de marii albi necesita rabdare, vigilenta, umilinta de a te retrage rapid si poate, mai presus de toate, curaj. Dar, dupa cum spune Nachoum, “este o experienta spirituala. Este lumina de nesuportat a existentei, sa vezi frumusetea unei asemenea creaturi.”

18. Run the Mont Blanc Circuit Ultramarathon, France, Italy, Switzerland

Photograph Courtesy, Ultra Trail du Mont Blanc

A alerga 161 de km oriunde poate fi considerat supraomenesc, dar Ultra Trail du Mont Blanc intre Franta, Italia si Elvetia adauga cateva intorsaturi de situatie acestei provocari. Pregateste-te pentru un total de 9.144 m de catarat, ore intregi de sarit pe bolovani de marimea unei masini de spalat si coborari care-ti rup genunchii. Dar exista motive pentru care maratonistii continua sa se duca acolo: printre acestea, privelistile Mont Blanc-ului si uralele din inima ale localnicilor la fiecare colt. “La finish, erau inghesuiti pe 6 randuri de-a lungul gardului, aplecandu-se, facand poze, dand high-five”, zice atleta Krissy Moehl din Seattle, care a castigat la categoria feminina in 2003 si in 2009. “M-am simtit ca o vedeta de baseball sau fotbal.”

19. Paddle the Bashkaus River, Siberia, Russia

Photo by Bernhard Mauracher

Chiar si intr-o tara cunoscuta pentru extreme, raul Bashkaus din Siberia iese in evidenta. Intr-o garla indepartata langa Mongolia, scade in altitudine cu 8 metri pe kilometru (in comparatie, raul Colorado scade 2 metri de-a lungul Marelui Canion). Inclinatia agita vartejuri si repezisuri, printre stanci ascutite si capcane cunoscute ca sifoane, toate facute sandwich intre pereti de stanca uimitori, dar dintre care nu ai cum sa scapi. “A fost cea mai grea si cea mai recompensata experienta prin care am trecut vreodata”, zice kayakerul profesionist Sam Sutton, participant la o expeditie sponsorizata de Adidas in 2010 [in poza]. Dintre cei care se aventureaza, cei care reusesc ajung pe memorialul faimos de pe malul raului, construit in cinstea a 6 kayakeri experti care au pierit acolo in 1976. Inauntrul memorialului se afla Cartea Legendelor, inscriptionata cu numele celor care au infruntat unul dintre cele mai dificile rauri din lume – si au supravietuit.

20. Complete the Wenger Patagonian Expedition Race, Chile

Photo by Mark Watson

Wenger Patagonian Expedition Race este mai mult o expeditie decat o cursa. De multe ori intinzandu-se de-a lungul a mai mult de 563 de km, este strabatut de echipe de 4 oameni in 10 zile de calatorie prin unele dintre cele mai dure si mai izolate colturi ale Patagoniei. Aici nu exista harti topografice, iar calatorii folosesc imagini de satelit pentru a se ghida in timp ce alearga, se catara, pedaleaza pe mtb si vaslesc pe un traseu care se schimba in fiecare an. Timpul nu sta pe loc, si multe echipe strang doar cateva ore de somn. Dar de-a lunul drumului, vad locuri pe care putini oameni le-au vazut: varfurile ascutite din Torres del Paine, intinderile vaste ale Campului de Gheata Continental de Sud si apele crude si agitate ale faimosului Cape Horn.

***

Cu asta, am trecut in revista toate cele 20 de aventuri extreme sugerate de National Geographic aici. Cu timpul, poate vom mai face research si vom mai alcatui un top, poate mai cuprinzator, poate mai accesibil. Pana atunci, ne gandim ca toate aceste aventuri au fost initial doar vise, indeplinite de oameni simpli. Totul se datoreza unor oameni care au avut curajul sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni si sa ajunga in locuri unde n-a mai ajuns nimeni inainte. Asa libertate in miscare, mai rar!

National Geographic zice ca sunt cele mai extreme, cele mai cele, care iti fac pielea de gaina si parul maciuca, aventurile legendare ale planetei, provocarile celor mai buni atleti. Daca ai tupeul, pune-le pe lista de “lucruri de facut intr-o viata”. Sunt 20 la numar, noi le-am citit, le-am cantarit, si le sharuim si cu voi, cine stie, poate va inspira si plecati spre unul din locurile mentionate. Sau poate chiar spre mai multe. Succes!

1. Summit Everest, Himalaya, Nepal, China

Photo by Jimmy Chin

Inca de cand Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay au dovedit, in 1953, ca este posibil sa stai pe cel mai inalt varf al lumii, acest munte a devenit sinonim cu provocarea si aventura. Acum, in fiecare primavara, in ciuda furtunilor, riscului de avalansa, frigului taios si a cataratului tehnic, zeci de persoane, de la copii de 13 ani si pana la orbi si amputati, se incumeta sa ajunga pe varf si sa agate un nou record. In ciuda tam-tam-ului, Everestul ramane cea mai distinsa realizare cand e vorba de urcat pe munti. Si a sta pe varful Everest este, intr-adevar, a sta “on top of the world”.

2. Wingsuit Fly off the Eiger, Switzerland

Photo by Corey Rich, Aurora

“Eiger” se traduce “capcaun” in germana, o porecla destul de potrivita pentru bestia de 3962 m inaltime, cladita din calcar, gneiss, sisturi si gheata care sta de paza deasupra izolatului orasel Grindelwald in Alpii Elvetieni. Vremea impredictibila, piatra faramicioasa si pantele abrupte au revendicat vietile a peste 60 de climberi, si chiar si asa, fata nordica, de 1800 m inaltime, inca se dovedeste irezistibila. Acum, o noua specie de aventurieri, zburatorii in wingsuits, nu numai ca se catara pe ea, ci se si arunca de acolo. Dean Potter [in poza] a tintuit spre cea mai vestita coborare in 2009: dupa ce a urcat singur fata nordica, a plutit in aer 6500 m, intr-o cadere de 2743 m, care i-a luat 2 minute si 50 de secunde. Acest sport extrem este, fara indoiala, unul dintre cele mai periculoase din lume, dar poate ca tocmai asta e chestia: se apropie cel mai mult cu zborul veritabil.

3. Surf Big Waves at Shipsterns Bluff, Tasmania, Australia

Photo by Stuart Gibson

Pe coastele sudice ale Tasmaniei, iesind dintr-una din cele mai impredictibile si furtunoase mari, se afla un loc atat de izolat, incat este accesibil doar cu barca sau printr-o expeditie de o ora prin salbaticie. Este Shipsterns Bluff, o destinatie rece si periculoasa, unde valurile se sparg, in medie la o inaltime de 2 metri, dar pot ajunge pana la 6 metri. Treptele caracteristice ale valurilor ii inseala si pe cei mai experimentati surferi –  precum Kelly Slater si Ryan Hipwood [in poza] – si trimit periculos de aproape de stanci, dar graba de a imblanzi monstrii tuturor valurilor de pe coasta ii face pe surferi sa se intoarca aici. “Cea mai infricosatoare parte este cand vad valul si imi propun sa-l prind” zice Charles Ward, surfer local. “Dar odata ce mi-am propus asta, totul pare suprarealist, si uit de toate, in afara de ceea ce am in fata mea.”

4. Hike the Triple Crown, USA

Photo by Kip Evans

Lungima totala a celor mai lungi trasee din Statele Unite – aproape 12.391 km – ajunge sa acoperi aproape o treime dintr-o calatorie in jurul globului, asa se si explica de ce mai putin de 100 de persoane s-au incumetat sa faca Triple Crown. A merge de-a lungul Crestei Atlantice, a Muntilor Apalasi, si a liniei de diviziune continentala – dureaza in general mai multi ani si multe perechi de ghete; pe parcurs se gasesc unele dintre cele mai mari atractii turistice, de la Apalasi la Muntii Stancosi si la Muntii Cascadelor. Dar rasplata este cunoasterea indeaproape a unui teritoriu incredibil de divers si de salbatic. Intre Atlantic si Pacific, hikerii iau la picior coaste batute de valuri, paduri primordiale, varfuri inzapezite, vulcani, paduri tropicale, lumea nepamanteasca a deserturilor, sub ceruri schimbatoare si capricioase, precum cel din poza, la Bishop Pass, Sierra Nevada.

5. Ski K2, Karakoram Range, China, Pakistan

Photo by Dave Watson

In comparatie cu Everestul, K2, al doilea cel mai inalt munte din lume, la 8.611 m, este mai izolat, are vreme si mai imprevizibila si este, statistic vorbind, mortal. Normal ca asta face din el unul dintre cele mai ravnite premii pentru schiorii profesionisti de top, care in ultimii ani au luat cu asalt varful, si au incercat sa coboare pana la baza. Si totusi, riscurile sunt aprige: vanturi furioase, avalanse, caderi necugetate – sunt doar inceputul. Ghidul de schi de inalta altitudine Dave Watson [in poza] a schiat de la 250 m sub varf in 2009, iar alpinistul suedez Fredrik Ericsson a murit in 2010 incercand sa faca acelasi lucru. Marea provocare inca nu a fost dusa pana la capat.

6. Free Climb Yosemite’s El Capitan, California, USA

Photo by Jimmy Chin

De doua ori mai inalt decat Empire State Building din New York, El Capitan se inalta peste Yosemite Valley ca o fortareata. Tocmai aceasta masivitate amagitoare a atras climberii de demult si a facut din Yosemite locul de nastere al cataratului in SUA. Una dintre rutele cele mai celebre este The Nose, care a devenit un premiu pentru climberii lacomi. Prima urcare a acestei rute, de catre Warren Harding, in 1958, a durat 45 de zile, iar Lynn Hill si-a consolidat statusul legendar cu primul free climb, considerat imposibil pana atunci, in 1993. Acum, speed climberii il urca in cateva ore, dar celor mai multi muritori le ia intre 3 si 5 zile . Se aduna acolo pentru granitul tare, pentru unele dintre cele mai frumoase crapaturi si, cel mai probabil, pentru a calca pe urmele legendelor.

7. Cross the Sahara Desert, North Africa

Photo by Joerg Modrow, Iaif, Redux

Cea mai intinsa mare de nisip a lumii, desertul Sahara, acopera 8.5 milioane de km patrati din Africa de Nord, pe o lungime de 4.838 km de la Atlantic pana la Marea Rosie. O provocare imensa, a atras multi exploratori, care au indurat furtuni de nisip, triburi ostile, setea si caldura neiertatoare, pentru a depasi un obstacol de proportii epice. Astazi, cei mai curajosi aventurieri o traverseaza la picior, cu camila sau cu vehicole 4×4, inarmati cu echipament de supravietuire si de urgenta, dar exista putine sanse sa primeasca ajutor daca ceva merge prost. Numai cateva statii si cateva grupari nomade se gasesc in nisipuri, iar exploratorii pot merge zile intregi fara sa vada nimic altceva decat desert.

8. Set a New Kayak Waterfall Record, Washington, USA

Photo by Lane Jacobs, Aurora

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

9. Descend Intro an Active Volcano, Vanuatu, South Pacific

Photo by Bradley Ambrose

Ca o regula generala, lava se vede cel mai bine de la distanta. Asta, desigur, daca nu faci parte dintr-un grup de sfidatori ai mortii care, condusi de aventurierul Kiwi Geoff Mackley, au coborat 195 de metri in vulcanul Marum din Vanuatu, pentru a fi martori ai maruntaielor explozive ale pamantului, in 2010. Clipul rezultat, in care un om imbracat intr-un costum protector se apropie la 91 de metri de un lac de lava, a devenit viral. Este destul de clar ca vulcanii sunt imprevizibili si ca ale lor cratere ofera tot felul de provocari inospitaliere: gaze toxice, caldura extrema, roci care se rostogolesc, precum si explozii neasteptate. Dar numai pentru ca e nebunesc nu inseamna ca e si imposibil.

10. Climb, Swim, or Surf the Poles, Antarctica

Photo by Yassine Ouhilal

Intr-o era a frontierelor in scadere, cautarea de noi teritorii de explorat a trimis mai multi aventurieri catre extremele pamantului, in special, Polii. In ultimii ani, o expeditie a unui grup de 6 oameni a explorat imensele valuri inghetate ale Insulelor Lofoten din Norvegia pe surf [in poza], inotatorul de apa rece Lewis Gordon Pugh a inotat freestyle un kilometru de-a lungul Polului Nord imbracat intr-un Speedo, si schiorul profesionist Chris Davenport a format o echipa cu care sa schieze varfuri nenumite inca in Antarctica. Exista locuri unde un explorator trebuie sa-si schiteze singur propriul drum si propriile obiective. Ceea ce ii indruma este ceva imaterial. Poate fiorul de a infrunta unul dintre cele mai reci colturi ale lumii, sentimentul navalnic al singuratatii, sau poate simpla iubire innascuta a omului de a face ceva ce n-a mai fost facut.

***

Momentan, avem 10 provocari din lumea cea mare. Vom reveni curand cu celelalte 10, fiti pe faza!

N-am mai postat nimic legat de escalada, asa ca am pus mana pe stumbleupon si nu ne-am fi lasat pana nu am fi gasit ceva demn de atentie. Nu am gasit cine stie ce, dar am dat de acest clip interesant: un gen de escalada care seamana cu un fel de freeclimbing, doar ca miscarile sunt diferite de ce am vazut pana acum. Tipului i se spune JyotiRaju, avea 23 de ani la momentul filmarii, si i se mai spune Monkey King – din motive lesne de inteles. El zice ca a inceput sa i se spuna asa cand a inceput sa imite miscarile de escalada a maimutelor. Ceea ce e si mai interesant – o miscare pe care nu am mai intalnit-o pana acum in escalada, si care pare destul de solicitanta – backflip. Nu credem ca e foarte practica in cele mai multe situatii de escalada, dar arata grozav!

Am dat peste stirea asta pe mediafax si am gasit-o preluata de la ei si pe gsp.ro. Ce am reusit sa aflam pana acum e ca Alain Robert va catara Intercontinentalul Vineri, 14 Octombrie ’11 de la ora 14:00, fara a se folosi de vreun sistem de siguranta (dupa cum ii e obiceiul).

Pasionatii de catarare vor putea vedea la lucru un adevarat monstru sacru in ale free climbing-ului, cei pasionati de adrenalina isi vor putea lua doza iar curiosii vor avea parte de spectacol. Probabil doar politia are o problema … :O

Pentru cei care nu stiu cine este Alain Robert … iacata site-ul lui oficial alainrobert.com

Pe masura ce imi continui bucla de invatare in ale catararii, incep sa cunosc oamenii care vin sa se dea (e un termen des intalnit la cataratori … inca nu stiu de ce). Catararea “indoor” e sigura (inca nu am vazut vreun mini accident) si super interactiva. Ai crede ca escalada/catararea e un sport al singuraticilor … departe de adevar.

Tot timpul lucrezi in echipa si interactionezi cu echipele din jurul tau.

Fie ca vorbim de discutarea traseelor, de dificultate, de ultimele aventuri in ale catararii (outdoor sau indoor) … se comunica f mult asa ca, si pentru un “animal social”, catararea e o alegere buna :0

Cataratorii sunt atat de diversi … oameni care vin cu copii mici cu tot, advertiseri, corporatisti, studenti sau pusti care au luat microbul de la parinti. Cu totii sunt atrasi de provocarea de a progresa, de urmatorul traseu, de urmatoarea priza sau de ideea ca vei reusi sa inveti iarna pentru a iesi pe stanca vara. Mai toti vor sa iasa din sala si sa urce pe munte … cred ca asta e punctul care ii aduce la un loc pe toti.

Am gasit pe Facebook o poza (mai jos) care “simbolizeaza” dedicarea unui catarator fata de sport :O

Foto @ I love climbing

“Nu stiu altii cum sunt” dar eu cand am incheiat prima zi de catarare din viata mea (la sala Vertical Spirit din Baicului – Bucuresti) am fost socat ca am mai putut tine in maini ghidonul motocicletei pana acasa. Ca sa fiu mai exact, cred ca mai mult m-a tinut ea draguta pe mine decat eu pe ea. A avut bunul simt sa schimbe vitezele fara ca eu sa fiu nevoit sa trag de ambreaj … nu as fi fost in stare.

M-am dus la sala cu foamea celui care si-a dorit sa invete sa se catere de mai multi ani dar de fiecare data a gasit suficiente scuze incat sa nu se duca. Ieri a fost o zi diferita si m-am dus.

Am facut o incalzire scurta la indicatiile instructorului, mi s-a explicat cum trebuie sa stea hamul pe mine, de unde se prinde carabina, cum se face o filare si hai sus pe perete. Evident ca am reusit sa ajung sus o singura data (prima data) dupa care mainile mele au cedat si nu au mai fost capabile sa ma poarte mai sus de jumatatea unui traseu (oricare traseu).

Treaba asta cu tehnica de catarare e mai serioasa decat credeam. Daca ma gandeam (inainte) ca forta compenseaza … acum nu mai cred acelasi lucru. Fara tehnica nu ai nici o sansa de succes.

La final de zi m-am simtit rupt, murdar, cu degetele in temperatura, leoarca de transpiratie dar cu un mare zambet pe fata.

Voi cum ati traiti prima zi de catarare?

Foto @ maltaclimbingclub.com