Ultimate Adventure Bucket List – Top 20 [partea 1]

Oct 24, 2011 by

National Geographic zice ca sunt cele mai extreme, cele mai cele, care iti fac pielea de gaina si parul maciuca, aventurile legendare ale planetei, provocarile celor mai buni atleti. Daca ai tupeul, pune-le pe lista de “lucruri de facut intr-o viata”. Sunt 20 la numar, noi le-am citit, le-am cantarit, si le sharuim si cu voi, cine stie, poate va inspira si plecati spre unul din locurile mentionate. Sau poate chiar spre mai multe. Succes!

 

 

 

 

1. Summit Everest, Himalaya, Nepal, China

Photo by Jimmy Chin

Inca de cand Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay au dovedit, in 1953, ca este posibil sa stai pe cel mai inalt varf al lumii, acest munte a devenit sinonim cu provocarea si aventura. Acum, in fiecare primavara, in ciuda furtunilor, riscului de avalansa, frigului taios si a cataratului tehnic, zeci de persoane, de la copii de 13 ani si pana la orbi si amputati, se incumeta sa ajunga pe varf si sa agate un nou record. In ciuda tam-tam-ului, Everestul ramane cea mai distinsa realizare cand e vorba de urcat pe munti. Si a sta pe varful Everest este, intr-adevar, a sta “on top of the world”.

2. Wingsuit Fly off the Eiger, Switzerland

Photo by Corey Rich, Aurora

“Eiger” se traduce “capcaun” in germana, o porecla destul de potrivita pentru bestia de 3962 m inaltime, cladita din calcar, gneiss, sisturi si gheata care sta de paza deasupra izolatului orasel Grindelwald in Alpii Elvetieni. Vremea impredictibila, piatra faramicioasa si pantele abrupte au revendicat vietile a peste 60 de climberi, si chiar si asa, fata nordica, de 1800 m inaltime, inca se dovedeste irezistibila. Acum, o noua specie de aventurieri, zburatorii in wingsuits, nu numai ca se catara pe ea, ci se si arunca de acolo. Dean Potter [in poza] a tintuit spre cea mai vestita coborare in 2009: dupa ce a urcat singur fata nordica, a plutit in aer 6500 m, intr-o cadere de 2743 m, care i-a luat 2 minute si 50 de secunde. Acest sport extrem este, fara indoiala, unul dintre cele mai periculoase din lume, dar poate ca tocmai asta e chestia: se apropie cel mai mult cu zborul veritabil.

3. Surf Big Waves at Shipsterns Bluff, Tasmania, Australia

Photo by Stuart Gibson

Pe coastele sudice ale Tasmaniei, iesind dintr-una din cele mai impredictibile si furtunoase mari, se afla un loc atat de izolat, incat este accesibil doar cu barca sau printr-o expeditie de o ora prin salbaticie. Este Shipsterns Bluff, o destinatie rece si periculoasa, unde valurile se sparg, in medie la o inaltime de 2 metri, dar pot ajunge pana la 6 metri. Treptele caracteristice ale valurilor ii inseala si pe cei mai experimentati surferi –  precum Kelly Slater si Ryan Hipwood [in poza] – si trimit periculos de aproape de stanci, dar graba de a imblanzi monstrii tuturor valurilor de pe coasta ii face pe surferi sa se intoarca aici. “Cea mai infricosatoare parte este cand vad valul si imi propun sa-l prind” zice Charles Ward, surfer local. “Dar odata ce mi-am propus asta, totul pare suprarealist, si uit de toate, in afara de ceea ce am in fata mea.”

4. Hike the Triple Crown, USA

Photo by Kip Evans

Lungima totala a celor mai lungi trasee din Statele Unite – aproape 12.391 km – ajunge sa acoperi aproape o treime dintr-o calatorie in jurul globului, asa se si explica de ce mai putin de 100 de persoane s-au incumetat sa faca Triple Crown. A merge de-a lungul Crestei Atlantice, a Muntilor Apalasi, si a liniei de diviziune continentala – dureaza in general mai multi ani si multe perechi de ghete; pe parcurs se gasesc unele dintre cele mai mari atractii turistice, de la Apalasi la Muntii Stancosi si la Muntii Cascadelor. Dar rasplata este cunoasterea indeaproape a unui teritoriu incredibil de divers si de salbatic. Intre Atlantic si Pacific, hikerii iau la picior coaste batute de valuri, paduri primordiale, varfuri inzapezite, vulcani, paduri tropicale, lumea nepamanteasca a deserturilor, sub ceruri schimbatoare si capricioase, precum cel din poza, la Bishop Pass, Sierra Nevada.

5. Ski K2, Karakoram Range, China, Pakistan

Photo by Dave Watson

In comparatie cu Everestul, K2, al doilea cel mai inalt munte din lume, la 8.611 m, este mai izolat, are vreme si mai imprevizibila si este, statistic vorbind, mortal. Normal ca asta face din el unul dintre cele mai ravnite premii pentru schiorii profesionisti de top, care in ultimii ani au luat cu asalt varful, si au incercat sa coboare pana la baza. Si totusi, riscurile sunt aprige: vanturi furioase, avalanse, caderi necugetate – sunt doar inceputul. Ghidul de schi de inalta altitudine Dave Watson [in poza] a schiat de la 250 m sub varf in 2009, iar alpinistul suedez Fredrik Ericsson a murit in 2010 incercand sa faca acelasi lucru. Marea provocare inca nu a fost dusa pana la capat.

6. Free Climb Yosemite’s El Capitan, California, USA

Photo by Jimmy Chin

De doua ori mai inalt decat Empire State Building din New York, El Capitan se inalta peste Yosemite Valley ca o fortareata. Tocmai aceasta masivitate amagitoare a atras climberii de demult si a facut din Yosemite locul de nastere al cataratului in SUA. Una dintre rutele cele mai celebre este The Nose, care a devenit un premiu pentru climberii lacomi. Prima urcare a acestei rute, de catre Warren Harding, in 1958, a durat 45 de zile, iar Lynn Hill si-a consolidat statusul legendar cu primul free climb, considerat imposibil pana atunci, in 1993. Acum, speed climberii il urca in cateva ore, dar celor mai multi muritori le ia intre 3 si 5 zile . Se aduna acolo pentru granitul tare, pentru unele dintre cele mai frumoase crapaturi si, cel mai probabil, pentru a calca pe urmele legendelor.

7. Cross the Sahara Desert, North Africa

Photo by Joerg Modrow, Iaif, Redux

Cea mai intinsa mare de nisip a lumii, desertul Sahara, acopera 8.5 milioane de km patrati din Africa de Nord, pe o lungime de 4.838 km de la Atlantic pana la Marea Rosie. O provocare imensa, a atras multi exploratori, care au indurat furtuni de nisip, triburi ostile, setea si caldura neiertatoare, pentru a depasi un obstacol de proportii epice. Astazi, cei mai curajosi aventurieri o traverseaza la picior, cu camila sau cu vehicole 4×4, inarmati cu echipament de supravietuire si de urgenta, dar exista putine sanse sa primeasca ajutor daca ceva merge prost. Numai cateva statii si cateva grupari nomade se gasesc in nisipuri, iar exploratorii pot merge zile intregi fara sa vada nimic altceva decat desert.

8. Set a New Kayak Waterfall Record, Washington, USA

Photo by Lane Jacobs, Aurora

Incercarea de a stabili un nou record cu un caiac intr-o cascada cere o gramada de research, impacarea cu ideea ca te vei rani, macar si putin, si poate cel mai important, o credinta de neclintit in propria nemurire. Si totusi, in ultimii ani, cascadele s-au dovedit niste irezistibile, desi periculoase, frontiere pentru caiac-erii care cauta dreptul de a se lauda pentru vecie. “Factorul motivator pentru toata treaba asta a fost faptul ca am crezut ca este posibil” zice Tyler Bradt [in poza], care a atins recordul in 2009 cu o cadere libera de 3.7 secunde peste Cascada Palouse, inalta de 57 de metri, in partea estica a Washington-ului. “Am vrut sa fac asta, probabil, pentru ca pot.”

9. Descend Intro an Active Volcano, Vanuatu, South Pacific

Photo by Bradley Ambrose

Ca o regula generala, lava se vede cel mai bine de la distanta. Asta, desigur, daca nu faci parte dintr-un grup de sfidatori ai mortii care, condusi de aventurierul Kiwi Geoff Mackley, au coborat 195 de metri in vulcanul Marum din Vanuatu, pentru a fi martori ai maruntaielor explozive ale pamantului, in 2010. Clipul rezultat, in care un om imbracat intr-un costum protector se apropie la 91 de metri de un lac de lava, a devenit viral. Este destul de clar ca vulcanii sunt imprevizibili si ca ale lor cratere ofera tot felul de provocari inospitaliere: gaze toxice, caldura extrema, roci care se rostogolesc, precum si explozii neasteptate. Dar numai pentru ca e nebunesc nu inseamna ca e si imposibil.

10. Climb, Swim, or Surf the Poles, Antarctica

Photo by Yassine Ouhilal

Intr-o era a frontierelor in scadere, cautarea de noi teritorii de explorat a trimis mai multi aventurieri catre extremele pamantului, in special, Polii. In ultimii ani, o expeditie a unui grup de 6 oameni a explorat imensele valuri inghetate ale Insulelor Lofoten din Norvegia pe surf [in poza], inotatorul de apa rece Lewis Gordon Pugh a inotat freestyle un kilometru de-a lungul Polului Nord imbracat intr-un Speedo, si schiorul profesionist Chris Davenport a format o echipa cu care sa schieze varfuri nenumite inca in Antarctica. Exista locuri unde un explorator trebuie sa-si schiteze singur propriul drum si propriile obiective. Ceea ce ii indruma este ceva imaterial. Poate fiorul de a infrunta unul dintre cele mai reci colturi ale lumii, sentimentul navalnic al singuratatii, sau poate simpla iubire innascuta a omului de a face ceva ce n-a mai fost facut.

***

Momentan, avem 10 provocari din lumea cea mare. Vom reveni curand cu celelalte 10, fiti pe faza!

 

Destinatii / Trasee, Foarte fain, Info utile

Cum a fost la Maratonul International Bucuresti 2011

Oct 12, 2011 by

Dupa ce v-am spus ieri Povestea celui de-al treilea maraton, va prezentam si comunicatul oficial al Maratonului International Bucuresti. Peste 6.000 de persoane au participat in weekendul 8-9 octombrie, la cea de-a patra editie a celui mai mare eveniment sportiv de atletism stradal international gazduit de capitala  – Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon.

 

Asociatia Bucharest Running Club a organizat weekendul trecut cea de-a patra editie a Raifffeisen Bank  Bucharest International Marathon: Crosul Copiilor in ziua de sambata, 8 octombrie si cursele pentru adulti pe 9 octombrie.

In ziua Crosului Copiilor s-au adunat peste 1300 de copii cu varsta intre 4 si 12 ani, care au demonstrat ca pasiunea pentru sport nu are varsta. Copiii s-au bucurat de o zi insorita, cu numeroase activitati distractive din partea Da Vinci Learning, Cartoon Network, a cluburilor sportive prezente in Piata Alba Iulia si au avut parte de reprezentatii artistice pe scena. Totodata, ei au descoperit continentele lumii bucata cu bucata, construind cu piese LEGO la locul de joaca Triumful Cunoasterii.  Gabriela Szabo a anuntat startul pentru micuti, iar castigatorii au urcat pe scena impreuna cu mascotele Cartoon Network, Unilever si Raiffeisen.

In cadrul maratonului au participat alergatori din 51 de tari: Romania, Spania, Suedia, Israel, Anglia, Irlanda, Italia, Etiopia, Kenya, Serbia, Germania, Belarus, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii, Japonia, Ungaria, Polonia, Austria, Croatia, Franta, Grecia, Brazilia, Cehia, Luxembourg, Slovenia, Mexic, Rusia, Bulgaria, Estonia, Argentina, Australia, Olanda, Belgia, Elvetia, Turcia, Portugalia, Bahrain, Slovacia, Malta, Canada, Ukraina.

Invingatorul Maratonului de 42,195 km a fost etiopianul Tekla Metafeira, cronometrat cu 2 h 17 min 21 sec., urmat de kenyenii Korir Kimutai Willy pe locul doi, cu in 2 h 17 min 44 sec, si pe locul  trei, Kipkurui Kipsang Henry, la cateva zecimi de secunda de locul 2. Romanul Surlea Gheorghe Constantin a iesit pe locul 5 cu 2 h 26 min 33 sec.

La proba maraton femei, Kovaleva Marina (Rusia) a castigat primul loc, terminand cursa in 2 h 33 min 20 sec. Pe pozitia secunda a sosit Beyene Guangul Hirut (Etiopia) cu timpul 2h 40 min 14 sec, iar pe locul trei Asrat Guangul Addis (Etiopia), cu  2h 40 min 54 sec. Locul 5 a fost ocupat de romanca Carlan Elena Daniela, ce a trecut de linia de finish cu dupa 2 h 42 min 26 sec. Rezultatele obtinute plaseaza orasul printre capitalele de top.

Proba de Semi-maraton masculin  a fost castigata de catre Sang Silas (Kenya) cu 1h 02 min 34 sec, iar la feminin a castigat reprezentanta Romaniei, Dragatoiu Georgiana (Buzau) cu 1h 16 min 37 sec.  Cursa Stafeta a fost castigata de echipa Stiinta Bacau, urmata de Dinamo Chisinau si de Buga Florentina. Cursa de 4 km in scaun cu rotile a fost castigata, la masculin, de catre Stefan Teodor, din Bucuresti, iar la feminin, de Dijmarescu Camelia din Arad.
La Cursa Populara Gillette castigatorii au fost Mata Vladimir la masculin si Buga Florentina la feminin.

Au fost oferite 50 de premii in bani, cu sume cuprinse intre 100 de euro si 3000 de euro cat si sute de premii in produse oferite de sponsorii si partenerii evenimentului.

Au alergat in 9 octombrie directorul sportiv al Stelei, Narcis Raducan, cel mai bun tenismen roman al momentului, Victor Hanescu, dar si personaje din lumea mondena, precum Gina Pistol.

Evenimentul a necesitat munca a peste 200 de persoane in timpul celor trei zile ale Sport Expo Maraton, ce s-a desfasurat intre 7-9 octombrie in Piata Alba Iulia. Majoritatea voluntarilor au venit din partea Hospice Casa Sperantei  si Viitor Plus Asociatia pentru Dezvoltare Durabila – cele doua cauze imbratisate de Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon carora le-au fost donate fondurile provenite de la cursa populara cat si cele provenite din vanzarea biletelor la Pasta Party. Acestora li s-au alaturat voluntari din partea Smart Atletic si studenti ai Universitatii de Educatie Fizica si Sport.

Cealalta jumatate a fost formata din arbitrii si antrenorii de la Federatia Romana de Atletism, alaturi de care au lucrat jandarmii, echipele de la Administratia Strazilor, Circulatie, Politia Rutiera, Politia Comunitara si mai ales Directia Invatamant care a gestionat evenimentul din partea Primariei Capitalei.

Fondurile stranse vor vor fi trimise catre cele doua organizatii non-profit afiliate maratonului: Viitor Plus – Asociatia pentru dezvoltare durabila si Hospice Casa Sperantei.

 

Raiffeisen Bucharest International Marathon este organizat de Asociatia Bucharest Running Club, in colaborare cu Primaria Bucuresti, Ministerul Tineretului si Sportului, Comitetul Olimpic Roman, Federatia Romana de Atletism si beneficiaza de sprijinul sponsorilor care faciliteaza sutele de premii de la fiecare editie a maratonului.

Competitia este acreditata international, inscrisa in lista oficiala a maratoanelor stradale mondiale si afiliata AIMS (Asociatia Internationala a Maratoanelor Stradale).

Info utile

Top 9 – Cele mai frumoase insule secrete

Sep 21, 2011 by

Credem ca e vremea sa mai postam si ceva legat de calatorii, dupa atatea competitii si evenimente si clipuri inspirationale. Tinem minte ca atunci cand am postat articolul despre Plitvice, v-a cam placut. Prin urmare, va prezentam un top cu cele mai ravnite insule (mai mult sau mai putin) secrete. Vom incerca, in masura posibilitatilor, sa va spunem si de ce sunt asa de secrete, si daca sunt secrete, cum puteti ajunge la ele.

 

 

 

 

#1. Insulele Torres Strait, Australia

Photo by Killer White Fluff

Insulele Torres Strait fac parte din Queensland inca din 1879, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Thursday Island. Celelalte 70 de insule importante sunt imprastiate de la Cape York in Sud, pana aproape de Papua Noua Guinee inspre Nord. Erub (sau Darnley Island) face parte din grupul de est, si este de origine vulcanica. Este o insula importanta, intrucat a intrat in centrul atentiei ca parte a campaniei de egala recunoastere a drepturilor Insulelor Torres Strait.

Locuitorii insulelor au venit din Melanezia si Polynezia acum 2000 de ani, aducand cu ei mai mult material cultural decat aveau aborigenii de pe continent.

Insula Thursday este deluroasa, si putin mai mare de 3 km patrati. Intr-o vreme, a fost un centru important al culegatorilor de perle, iar cimitirele stau marturie pericolelor acestei ocupatii. Unele perle inca sunt produse aici, provenind din ferme de scoici. Insula este prietenoasa, deschisa si relaxanta, iar atractia principala este amestecul de culturi – asiatice, europene, pacifice – toate au contribuit la istorie.

Arhipeleagul Torres Strait gazduieste 274 de insule, care pastreaza o cultura tribala unica, reunind spatiul dintre Australia aborigena si Papua Noua Guinee. Marea bariera de recif este la o aruncatura de bat, iar pe insule se gasesc hoteluri (pe Thursday si Horn), dar accesul pe alte insule este la discretia consiliilor tribale locale.

Permisul de a vizita insulele periferice trebuie obtinut cu cel putin o luna inainte de la Torres Strait Regional Authority.

 

#2. Insulele Yaeyama, Japonia

Photo by Ajari

La capatul Sud-Vestic al Insulelor Nansei-shoto se afla arhipeleagul Yaeyama, care include doua insule principale, Ishigaki-Jima si Iriomote-Jima, precum si inca alte 17 insulite imprastiate prin zona. Situate chiar langa Tropicul Racului, Yaeyama-shoto sunt cunoscute pentru plajele spectaculoase, locurile superbe pentru scufundari si peisajele bogate.  Totodata, insulele sunt un paradis al membrilor unei caste sociale japoneze, numiti freeters (lifestyleri alternativi), deci aveti toate sansele sa intalniti personaje deosebit de interesante pe acolo.

Ca si Miyako-shoto, insulele Yaeyama trec printr-o explozie turistica, desi putini straini ajung atat de departe in sud, din pacate. Spunem din pacate, pentru ca grupul Yaeyama este probabil destiantia de top in Nansei-shoto, turistii putand petrece saptamani intregi rasfatandu-se cu diversele privelisti si activitati pe care le au de oferit insulele. Legaturile de transport intensificate au facut insula Ishigaki mai usor de accesat ca oricand, si exista si o retea de bacuri care sa faciliteze trecerea de pe o insula pe alta.

Semanand mai degraba cu insulele Caraibe, Iriomote, Taketomi si Ishigaki servesc portii generoase de soare, mare, nisip si sushi. Ishigaki are cele mai bune plaje, Taketomi este faimoasa pentru casele in stil Ryukyuan, iar Iriomote este o jungla de izvoare termale in aer liber.

Japan Transocean Air are zboruri zilnice de la Tokyo spre Ishigaki, care este legata de celelalte insule prin bacuri.

 

#3.  Îles du Salut, Guyana Franceza

Photo by Antoine Hubert

Iles du Salut (Salvation Islands) se afla la 15 km de Kourou, peste ape agitate si pline de rechini. Pentru colonistii secolului 18, insulele reprezentau un refiugiu din calea febrei si malariei de pe continent, pentru ca briza marina tine tantarii departe. Inchisorile au aparut mai tarziu, odata cu vreo 2000 de condamnati, din care multi au murit din cauza conditiilor inumane in care erau tinuti. Inchisorile s-au inchis in 1947, iar insulele au devenit din nou o incantare sentimentala – desi tantarii moderni nu sunt cu nimic mai putin ferice decat tantarii de pe continent.

Ile Royale, odata sediul administrativ al coloniei de prizonieri, are acum o multime de inchisori restaurate si transformate in restaurante si hanuri, in timp de Ile St. Joseph, cu ale sale celule de detentie solitare si stranii, a ramas prada cicadelor si este napadita de cocotieri. Ile du Diable a fost casa prizonierilor politici, incluzandu-l pe Alfred Dreyfus, si astazi este inchisa din cauza curentilor imprevizibili. In anii de inchisoare, insula era legata de Ile Royale prin 225 de metri de cablu de alimentare.

Pe Ile Royale, vechea casa a directorului adaposteste exponate interesante ale istoriei limbii engleze, alaturi de alte expozitii temporare. Tururile cu ghid ale insulei, cu o durata de doua ore, incep tot de aici. Fauna suprinzator de abundenta include papagali Macaw, rude ale porcusorilor de Guineea numite Agoutis, maimute capucin si testoase de mare. Daca ai un costum de baie si un prosop la tine, poti beneficia de plaja cu nisip alb de pe St. Joseph – este un loc bun si inviorator pentru scufundari la adancime mica, dar atentie la curenti. Centrul Spatial Guyanez are o camera cu infrarosii imensa pe Ile Royale. De aici, se fac lansari ocazionale in spatiu, moment in care insulele sunt evacuate temporar.

Multi au auzit de Ile du Diable, dar putini sunt aceia care pot sa puna degetul pe harta si sa arate unde se afla. Fiind cea mai mica dintre Insulele Salvarii, aceasta scandaloasa fosta colonie a detinutilor este separata de coastra Guyanei Franceze de 11 km de ape inselatoare si infestate de rechini. Steve McQueen  a incercat in repetate randuri sa evadeze de pe aceste insule in filmul Papillon, dar cei mai multi vizitatori moderni sunt naufragiati de buna voie, atrasi aici de palmieri unduitori, de papagalii galagiosi si de ruinele infricosatoare din vremea coloniilor.

Accesul pe Iles du Salut se face cu catamaranul, de la Kourou, si singurul loc de cazare era, intr-o vreme, Auberge des Iles.

 

#4. Ulleungdo, Coreea de Sud

Photo by hkinuthia

Mergi la Ulleungdo ca sa scapi de toate grijile, in cel mai adevarat sens al cuvantului – nu asa cum promit brosurile statiunilor balneo-climaterice. Decorurile sunt spectaculoase, oferind peisaje cu nori ca de vata care se odihnesc pe creste vulcanice, pasari de mare si barci de pescuit, porturi linistite presarate cu gramezi de plase de pescuit si geamandure, si o coasta crestata care pare decupata din Lord of the Rings. Este foarte frumos.

Din fericire, nu sunt parcuri de distractie sau statiuni imense. Cel mai turistic element este o telecabina care ofera perspective largi de peisaj. In afara de asta, nu sunt multe de facut, poate doar sa privesti cum se usuca calmarii la soare.

De fapt un vulcan stins aflat la 135 de km est de peninsula coreeana, Ulleungdo este astazi o asezare de pescari, care vede destui turisti cat sa justifice aparitia unui lant de hoteluri si restaurante. Singurele lumini vizibile pe timp de noapte sunt cele ale farurilor si ale barcilor de pescuit calmari. In sezonul ploios, tonurile de verde ale dealurilor se intensifica si fac peisajul sa arate ca o fotografie suprasaturata. Toamna, dealurile se transforma intr-un veritabil mozaic de rosu, verde si galben, multumita frunzelor colorate.

Aceasta mica insula vulcanica a fost capturata de la pirati in urma ordinului regelui Yeji, al 22-lea rege din dinastia Shilla (57 i.e.n. – 935 e.n), pentru a securiza coasta estica a peninsulei. De atunci, pana in 1884, insula a reprezentat mai mult un post militar, iar din 1884, migratia spre insula cu scop de asezare stabila a fost sanctionata de guvern.

Multumita topografiei accidentate si izolarii, insula este putin locuita, iar fermele sunt mici. Cei mai multi oameni locuiesc in sate, de-a lungul coastei, si isi castiga existenta recoltand peste si turisti. Alte industrii includ productia de taffy din dovleac si sculpturile din ienupar chinezesc nativ, toate acestea oferite spre vanzare in multele magazine de suveniruri ale insulei. Oriunde te uiti, vezi calmari, iarba de mare si caracatite uscandu-se in soare.

Este usor sa fii atras de Ulleungdo. Aflata la mijloc, intre Coreea de Sud si Japonia, aceasta insula vulcanica se spune ca nu are poluare, serpi sau hoti – cu alte cuvinte, este locul perfect pentru hiking. Bacurile calatoresc zilnic de pe continent pana in micul port Dodong-ri, de unde potecile urca spre varful colturos numit Seonginbong, inalt de 984 m. Daca tii neaparat sa te separi de orice, poti merge mai departe in Insulele Dokdo, o colectie de mici insule imprastiate intre Japonia si Coreea de Sud.

Cocotata sub o stanca, pensiunea Chusan Ilga ofera cazare confortabila dar satisfacator de rustica, pe coasta nordica a insulei.

 

#5. Arhipeleagul San Blás, Panama

Photo by Fathzer

Eliberata de multimile de turisti, darurile naturale ale Panamei stralucesc, pur si simplu. Desi cei mai multi calatori in America Centrala se indreapta spre obiectivele aglomerate din Costa Rica si Guatemala, este greu sa scapi de sentimentul ca ai dat de un secret pe care lumea turistica inca nu l-a descoperit. Si desi asa numitul “gringo trail” (traseul cu cele mai vizitate locatii din America latina, strabatut de straini) a ajuns deja la Bocas del Toro, in Sudul arhipeleagului Caraibelor, supradezvoltarea neglijenta care a infestat cele mai multe din plajele Costa Ricane este inca inviorator de absenta aici. De fapt, punctele forte ale Panamei sunt destinatii pe carari nebatatorite (acest lucru se va schimba, probabil, in anii ce urmeaza).

Pana la anticipata explozie turistica, Panama ramane accesibila calatorilor cu buget, si nu este nici o criza de plaje, munti sau paduri ecuatoriale. Archipiélago de las Perlas in sine ar putea sa iti ocupe toata excursia, cu ale sale nenumarate insule si insulite, plaje sublime si ape cristaline. Parque Nacional Volcán Barú este casa singurului vulcan al Panamei. Tot aici gasesti oportunitati incredibile de trekking, in vreme ce interiorul Panamei reprezinta prosperitatea veritabila a oraselor coloniale, a mestesugurilor rafinate si a celor mai prietenosi locuitori. Panama este, de asemenea, casa unuia dintre triburile independente ale Americii Centrale, Kuna, care traiesc autonom in Comarca de Kuna Yala. Mai exista si una dintre ultimele frontiere ale Americilor, scandaloasa Provincie Darién (considerata periculoasa din cauza gherilei columbiene si a traficantilor de narcotice – in mare parte e vorba de dezinformarea creata de presa, desi sunt locuri pe care nu ar trebui sa le vizitezi decat daca iti doresti cu ardoare sa fii rapit).

Probabil ca Panama nu este prima locatie care iti trece prin minte atunci cand te gandesti la Caraibe, dar aceasta natiune central-americana are un recif de corali care concureaza cu orice alte recife din Insulele Cayman sau Virgine. Condus ca provincie autonoma de catre tribul Kuna, arhipeleagul San Blas este o semiluna formata din 365 de mici insule (o insula pe zi ti-ar ocupa un an intreg), scaldate de apele calde ale Caraibelor de Sud. Nici sa nu te gandesti la statiuni de lux – singurele hoteluri sunt casele din sate, iar cina este… orice aduce pescarul in canoe la ceas de seara.

Air Panama face zboruri regulate spre mai multe din insulele San Blas, inclusiv spre capitala, El Porvenir.

 

#6. Insulele Penghu, Taiwan

Photo by hsuyo

Penghu (Pénghú), cunoscut si ca Pescadores, este faimos pentru plajele sale minunate, templele glorioase si pentru o abundenta de case construite in stil traditional chinezesc, inconjurate de ziduri din coral. Penghu este faimos si pentru alta chestie, totusi: desi vremea in timpul verii este insorita si frumoasa, in timpul iernii si primaverii, arhipeleagul este, posibil, locul cel mai afectat de vanturi din emisfera nordica. Asta face ca haite intregi de surferi sa se stranga la aceasta Mecca a valurilor, cunoscuta si ca Insulele Canare ale Orientului.

Un teren plat, acoperit in mare parte de tufisuri joase si iarba, Penghu reprezinta o schimbare in comparatie cu mediul muntos subtropical. Vantul si apele au erodat coastele insulelor, formand stanci splendide din bazalt, recifuri si, fara indoiala, unele dintre cele mai bune plaje din Taiwan.

Daca Taiwan este “cealalta China”, atunci insulele Penghu sunt “celalalt Taiwan”. Administrate din Taipei, cele 90 de insule ale arhipeleagului Penghu sunt recunoscute, macar in zona Taiwanului, pentru peisajele minunate si pentru nostalgia induiosatoare, traduse in cultura taiwaneza neatinsa. Departe de capitala, Makung, este un tinut infrumusetat de care cu boi, capcane pentru pesti, campuri marginite de ziduri de piatra, stanci de bazalt si temple antice dedicate zeitei marii, Matsu. Chiar daca obiectivul tau este sa te bucuri de soare si de nisip, valurile si windsurfing-ul sunt destul de impresionante.

Din Mai pana in Octombrie, plajele din Penghu devin teren de cuibarit pentru testoasele verzi, aflate pe cale de disparitie; localnicii lasa ofrande la templele din Penghu, ritual care face parte din Festivalul Felinarelor, 14 zile dupa Anul Nou.

 

#7. Insulele Bay si Insulele Hog, Honduras

 

Photo by Theodore Scott

Ca si vecinii sai, Honduras trece prin schimbari imense: o economie turistica in expansiune, o scena politica pe cale de maturizare, si toata chestia cu globalizarea, cu tot cu maquilas (manufacturarea intr-o tara care nu este a clientului), acorduri de comert liber, pana la urma, chiar si implementarea Daylight Savings Time pentru a doua oara. Honduras ramane adanc inradacinat intr-un razboi pe doua fronturi: bandele de infractori si HIV. Exploatarea forestiera ilegala este o alta ingrijorare majora (poate ca de acolo vine mobila ta din lemn de mahon) si o problema-cheie in comunitatea in crestere a Hondurasului.

Chiar si asa, cei mai multi oameni din Honduras pe care ii vei intalni sunt foarte relaxati, si chiar daca nu sunt dezinteresati, sunt reticenti in a face prea multa politica si afaceri globale. Si in afara de oameni, natura are proprii ei asi in Honduras. Parcul National Jeanette Kawas  ofera plaje frumoase cu nisip alb, oportunitati minunate de snorkelling si maimute urlatoare. De asemenea, Lago de Yojoa, in regiunea de lacuri a Hondurasului, este un paradis al pasarilor, cascadelor si al parcurilor nationale exceptionale. Calatorii adora insula Utila pentru mese ieftine si copioase, cazare foarte buna si scufundari grozave.

Honduras este astazi un loc al schimbarii, prea rapid pentru cei care vor ca tara sa ramana “nedescoperita”, si prea lent pentru oamenii frustrati de ramasitele zilelor Republicii Banana, chiar daca este vorba de o influenta straina nejustificata sau de aplicarea laxa a legislatiei de mediu. Cei din Honduras insisi iau tara la picior, iar calatorii cu mintea deschisa si care stiu putina spaniola vor avea parte de multe conversatii fascinante.

Asa ca uita de Piratii din Caraibe – insulele nisipoase care plutesc pe langa coasta Hondurasului sunt reale. La apogeul lor, insulele Roatán, Utila si Guanaja erau casa a 5000 de criminali, talhari si corsari, inclusiv a lui Henry Morgan (cunoscut si ca Blackbeard). Astazi, insulele Bay sunt cunoscute mai mult pentru plaje, scufundari si relaxare tropicala. Poti sa ai parte de si mai multa liniste in insulele din apropiere, Cayos Cochinos, Insulele Hog, 13 insule de corali si o pensiune izolata intr-o mare de azur.

Statiunea Plantation Beach din Insulele Hog este singura locatie de cazare, dar se poate pune de-un camping pe insule nelocuite.

 

#8. Insulele Con Dao, Vietnam

 

Photo from vietnamtraveltour.net

Una dintre atractiile principale din zona Vietnam, arhipeleagul Con Dao si-a castigat atentia prin frumusetea naturala a locurilor. Con Son, cea mai mare insula din cele 15, este imprejmuita de plaje minunate, recifi de coral si golfuri picturale, si ramane partial acoperita de paduri dese. Pe langa hiking, scufundari si explorarea drumurilor de coasta si a plajelor pustii, exista si oportunitati excelente de admirare a vietii salbatice.

Insula Con Son (cu o arie totala de 20 de km patrati) mai este cunoscuta si cu numele europenizat de Iles Poulo Condore. Desi acum este o insula paradisiaca, in vremuri apuse, Con Son a insemnat iadul pe pamant pentru cateva mii de detinuti inchisi aici in timpul regimului francez si al celui american.

Aproximativ 80% din pamantul lantului insular face parte din Parcul National Con Dao, care protejeaza cele mai importante zone de cuibarit ale testoasei de mare. In ultimii 10 ani, WWF, World Wildlife Foundation, a lucrat cu padurarii locali pentru un program de monitorizare de lunga durata. In timpul sezonului de cuibarire (Mai-Septembrie), parcul creaza puncte de recuperare a cuiburilor aflate in pericol, pe care le muta in incubatoare.

Alta chestie interesanta din domeniul vietii marine: aici se gaseste si dugongul, un mamifer marin rar intalnit, din aceeasi familie cu lamantinul. Dugongii pot fi intalniti pana inspre Japonia, in nord, si pana inspre Australia, in Sud. Numarul lor a scazut drastic, si se fac eforturi sustinute pentru a proteja aceste creaturi adorabile. Amenintarile principale sunt reprezentate de construirea drumurilor de coasta, care cauzeaza distrugerea campurilor de iarba de mare, hrana de baza a dugongilor.

Con Dao este unul dintre putinele locuri din Vietnam unde nu exista structuri cu mai mult de 2 etaje, si unde experienta calatorului este aproape fara complicatii. Nici macar nu este nevoie sa te targuiesti la piata locala. Datorita costurilor relativ ridicate si a accesului dificil la insule, turismul de masa a fost tinut la minimum (poate recent, lucrurile s-au mai schimbat…)

In ultimii ani, cei mai multi vizitatori erau grupuri de fosti soldati VietCong care au fost inchisi pe insule. Guvernul vietnamez subventioneaza cu generozitate aceste excursii in semn de recunostinta pentru sacrificiul lor. Turistii straini erau putini si rari, dar numarul lor e in continua crestere.

Cel mai uscat timp pentru a vizita Con Dao este intre Noiembrie si Februarie, desi marile sunt mai calme din Martie pana in Iunie. Sezonul ploios tine din Iunie pana in Septembrie, dar exista si musoane de Nord-Est si Sud-Vest care pot aduce vanturi puternice. In Noiembrie 1997, taifunul Linda si-a facut treaba: 300 de vase de pescuit au fost pierdute, recifurile au fost maturate, si padurile, smulse din radacini. Septembrie si Octombrie sunt cele mai fierbinti luni, desi, chiar si atunci, brizele racoroase fac arhipeleagul Con Dao relativ confortabil.

O alta inchisoare transformata in paradis, insulele Con Dao au fost casa celor mai faimoase colonii de detinuti din Indochina, care si-au continuat activitatea pana la sfarsitul razboiului din Vietnam. Acum pastrate ca parte a Parcului National Con Dao, cele 16 insule sunt o tara naturala a minunilor, cu jungla deasa, ape de culoarea jadului si cu plaje de nisip alb, adapost pentru dugongi, delfini, testoase, si recifuri de coral spectaculoase. Prin 2010, dezvoltarea turistica era limitata la un singur magazin pentru scufundari si o mana de statiuni in partea urbana Con Dao.

Sincronizarea este totul cand e vorba de Con Dao – insulele sunt maturate de furtuni dinspre Vest intre Iunie si Septembrie, si dinspre Est, intre Septembrie si Ianuarie.

 

#9. Insulele Ssese, Uganda

Photo by Sanjoyg

Acesta este raspunsul Ugandei catre Mediterana. Un grup frumos de 84 de insule insiruite de-a lungul malului Nord-Vestic al Lacului Victoria, cu maluri ornate cu plaje si completate de palmieri leganandu-se in vant, pentru acea nuanta tropicala. Pe interiorul insulelor se gasesc dealuri acoperite de paduri ecuatoriale bogate. Localnicii stau in sate de-a lungul tarmurilor, si pleaca in barcile de pescuit in fiecare seara, la apus.

Foarte multe locuri ofera unghiuri generoase catre intregul lac si catre celelalte insule. Este usor sa negociezi o excursie cu barca in jurul insulelor, iar inotul este posibil de pe multe din insule. Desi e bine sa eviti ariile in care creste trestie – pericol de paraziti (bilharzia).

De tinut minte – nu ai unde sa schimbi bani, pe niciuna din insule.

De ce ar aparea deci o natiune africana fara iesire la mare pe o lista cu insule secrete? Multumita Lacului Victoria. Insulele Ssese bifeaza toate casutele pentru un paradis insular – plaje aurii, palmieri murmurand in vant, flora si fauna exotica – s-a intamplat sa se afle in mijlocul celui mai mare lac din Africa. Cele mai multe din insulele grupului Ssese sunt nedezvoltate, dar se gaseste o mana de pensiuni si camping-uri pe plajele insulelor Buggala, Bukasa si Banda. In afara de statul la soare, alte activitati sugerate ar fi explorarea junglelor in cautare de creaturi exotice si plimbari in canoe pe lac.

Barcile circula zilnic spre Kalangala, pe insula Buggala, dinspre Entebbe, Kasenyi si Bukakata.

==============

Cam acesta ar fi topul de insule “secrete”. Unele dintre ele s-au mai dezvoltat din punct de vedere turistic, in progresie geometrica. Altele au ramas mai putin accesibile, si sunt vizitate doar de cunoscatori. Noi nu am fost pe niciuna dintre ele, dar a ajuns vorba pana la noi cum ca ar fi frumos pe acolo. Asa ca avem o rugaminte la voi: daca ati fost pe acolo si aveti poze si impresii, daca aveti alte recomandari, sfaturi, povesti, si alte bunatati din aceeasi serie, va rugam frumos sa le impartasiti si cu noi. Sharing is caring! :)

Destinatii / Trasee, Foarte fain

Red Bull X-Fighters Finals @ Sydney, 17 Septembrie ’11

Sep 16, 2011 by

“Duel of the giants: Finale in Sydney! A mere 40 points separate the current points leader Nate Adams (USA) and his great rival Dany Torres (ESP) going into the final showdown of the Red Bull X-Fighters 2011 World Tour. The season title will be decided on Cockatoo Island in Sydney Harbour.” Asta anunta site-ul Red Bull X-Fighters, alaturi de un live webcast, conform caruia de acum, din momentul in care scriem articolul, mai sunt 13 ore. Deci Dany Torres si Nate Adams vor face show.

 

 

Evenimente, Pe Pamant

Joe Dodd, riding for Leaf Cycles @ Sydney

Sep 01, 2011 by

Din seria “Hei, uite ce clip fain”, va prezentam o productie Oliver Smith. Actorul princpial – Joe Dodd, un BMX-er britanic, recent mutat in Australia. Ce ne-a placut noua: omul e relaxat, si se vede asta in felul in care executa trick-urile. Apoi, locatiile: Joe face un fel de tur al celor mai reprezentative stradute, parcuri si locatii din Sydney, si sunt chiar frumoase. Si nu in ultimul rand, estetica, soundtrack-ul si culorile in stil lomo. Foarte frumos!

Foarte fain

Alin Totorean se intoarce acasa!

Mar 26, 2009 by

imgp9563-aLa inceputul acestui an a demarat cea mai complexa expeditie romanesca, explorarea tinutului australian. Timp de trei luni, reporterul revistei Terra Magazin a parcurs 1500 de km dintre care, 800 km pe jos.

Desertul australian s-a dovedit insa cel mai dificil traseu strabatut pana acum de Alin datorita conditiilor extreme carora a trebuit sa le faca fata.

Principalele repere ale traseului au fost Uluru (muntele sacru al aborigenilor), Salt Lake Amadeus, Kings Canyon, Peterman Hills, Finke River, Red Bank Gorge, Mount Zeil in prima etapa a expeditiei si zona Katherine-Parcul National Kakadu, din apropierea coastei nordice a continentului de la Antipozi, in partea a II-a.

Daca in prima etapa a expeditiei Alin s-a luptat cu temperaturile extreme care au devastat Australia, in cea de-a doua parte, zona Katherine-Kakadu, pe langa temperaturi de 40 grade s-a adaugat si umiditatea ridicata, datorita ploilor care l-au insotit aproape pe tot parcursul timpului.

Desert nemilos, lipsa apei, salvare cu elicopterul, soparle uriase, zone mlastinoase, vai abrupte si greu de parcurs din cauza blocurilor de piatra instabile, caini Dingo, pui de canguri jucandu-se linistiti in racoarea diminetii? toate acestea reprezinta sarea si piperul acestei expeditii pe care Alin a reusit sa o duca la bun sfarsit ajutat de experienta pe care a acumulat-o de-a lungul timpului.

Alin Totorean va sustine marti, 31 martie, ora 12:00 o conferinta de presa care va avea loc la Institutul de Geografie al Academiei Romane din str. D. Racovita nr.12, Bucuresti.

Pana atunci va asteptam vineri, 27 martie, ora 14:40 la aeroportul international Henri Coanda sa-l primim cum se cuvine.

via terramagazin.ro

Evenimente

Alin Totorean la inaltime!

Mar 09, 2009 by

alin-pe-vf-zeil-00Exploratorul si artistul fotograf Alin Totorean a finalizat cu succes prima etapa a expeditiei solitare, pe care o desfasoara in aceste luni in Australia; fotoreporterul special al revistei TERRA MAGAZIN a incheiat socotelile cu desertul din centrul continentului de la antipozi, cucerind cel mai inalt varf din Australia de Nord, Mount Zeil.

Dupa doua zile si o noapte de mers pe un teren extrem de accidentat, foarte dificil, si dupa ce a traversat alte doua culmi montane, in conditii extreme, cu temperaturi ce urcau in timpul zilei la 38-40 de grade Celsius la umbra, Alin a ajuns pe Mount Zeil in data de 4 martie, la ora 08:30 dimineata.

Cu aceasta ascensiune ? chiar daca nu este un varf foarte inalt (masurand doar 1.513 m), ariditatea si conditiile extreme il fac deosebit de greu de cucerit ? Alin Totorean a finalizat prima parte a ?Expeditiei TERRA MAGAZIN ? AUSTRALIA 2009?, etapa ce a insumat aproximativ 750 de kilometri parcursi pe jos, in zona desertica, de unul singur. Principalele repere ale traseului au fost Uluru (muntele sacru al aborigenilor) ? Salt Lake Amadeus ? Kings Canyon ? Peterman Hills ? Finke River ? Red Bank Gorge si Mount Zeil.

Programul viitor al primei explorari solitare a Australiei de catre un roman cuprinde deplasarea din Alice Springs catre nord, pana in zona Katherine-Kakadu, unde conditiile vor fi complet diferite. Aceasta regiune a fost devastata, nu de mult, de furtuni deosebit de violente si inundatii, explorarea Parcului National Kakadu si a regiunii din apropierea coastei nordice a Australiei devenind, astfel, cel putin la fel de periculoasa precum traversarea deserturilor din Outback.

Va vom tine la curent cu desfasurarea expeditiei Terra Magazin atat pe site-ul www.terramagazin.ro, cat si pe blogul www.alin-totorean.blogspot.com

Proiectul ?Expeditiile TERRA MAGAZIN ? Australia 2009? este sustinut de revista
TERRA MAGAZIN ? cea mai citita revista lunara de popularizare a stiintelor ?, Gano Excel, Ciel Voyages, One Fitness, Ziarul Stiintelor, Euroconsult, Maramont, Pizza 5 Colturi, Kayland si Amazingrace.ro
Expeditia se desfasoara sub auspiciile Societatii de Geografie din Romania si ale Muzeului National de Istorie Naturala ?Grigore Antipa?.

Evenimente

Alin Totorean a invins primii 135 de km de desert australian!

Feb 09, 2009 by

alinDupa cum stiti din informatiile transmise de toate jurnalele de stiri, in aceste zile Australia se confrunta cu numeroase incendii cauzate de arsita fara precedent ce a lovit acest continent. Temperaturile, se pare cele mai ridicate din ultima suta de ani, care depasesc in sudul tarii 45 de grade la umbra, au facut numeroase victime. In acelasi timp, nordul este complet sub ape, inundatii isorice lovind coasta de nord a Australiei. In acest context, exploratorul roman Alin Totorean a reusit sa invinga primii 135 de km din desertul australian.

Alin si-a reluat expeditia pe 29 ianuarie pornind din Yulara si indreptandu-se spre Kings Canyon. Aceasta etapa a reprezentat cea mai lunga etapa, de 135 de km, pe jos, fara realimentare cu apa.

?Inotand prin vegetatie? afundandu-ma in nisip? rugandu-ma sa nu calc pe vreun sarpe? si gandindu-ma la urmatorul gat de apa pe care urma sa-l beau la fiecare jumatate de ora? am ajuns in cele din urma la Kathleen Springs? si Kings Canyon.

Pe tronsonul parcurs, pe langa caldura extrema ? la care ma asteptam ?, dificultatea majora la inaintare a fost reprezentata de vegetatia extrem de deasa. Asta mi-a redus foarte mult viteza de inaintare, iar pe alocuri am fost nevoit sa fac chiar ocoluri. Daca in Atacama nu am vazut nici fir de iarba, aici nici nu ai zice ca esti in mijlocul unui desert??, spune exploratorul.

Dupa ce si-a alocat doua zile de repaus, astazi, 9 februarie, fotoreporterul special Terra Magazin isi va continua expeditia. Urmatoarea oprire este craterul de meteorit Gosse Bluff ? situat la aproximativ 168 de km distanta.

Nici de aceasta data, traseul, estimat cam la 8 zile de mers pe jos, nu va fi unul usor. Alin are de traversat muntii Levi si James, care sunt stancosi, foarte accidentati, neoferindu-i nicio posibilitate de alimentare cu apa. Abia la jumatatea traseului, printre munti, Alin va intalni o mica asezare, Areyonga, unde isi va reface rezerva de apa. Si acest traseu, din cauza anumitor dificultati, va necesita poate ocoluri, reorientari si reconfigurari. Este foarte posibil ca, la fata locului, Alin sa fie nevoit sa schimbe ruta, in functie de configuratia reliefului si de dispunerea vailor.

Va vom tine la curent cu desfasurarea expeditiei Terra Magazin atat pe site-ul www.terramagazin.ro, cat si pe blogul www.alin-totorean.blogspot.com

Proiectul ?Expeditiile TERRA MAGAZIN ? Australia 2009? este sustinut de revista

TERRA MAGAZIN ? cea mai citita revista lunara de popularizare a stiintelor ?, Gano Excel, Ciel Voyages, One Fitness, Ziarul Stiintelor, Euroconsult, Maramont, Pizza 5 Colturi, Kayland si Amazingrace.ro

Expeditia se desfasoara sub auspiciile Societatii de Geografie din Romania si ale Muzeului National de Istorie Naturala ?Grigore Antipa?.

Evenimente

Exploratorul Alin Totorean si-a reluat expeditia australiana

Jan 29, 2009 by

alin-totorean-fotoExploratorul Alin Totorean si-a reluat expeditia australiana

Cele cateva zile petrecute in Alice Springs au fost suficiente pentru recuperarea fizica de care avea nevoie exploratorul Alin Totorean. Incurajarile primite din tara n-au facut decat sa-l motiveze si mai tare pe Alin sa-si continue traseul dificil, ales pentru aceasta expeditie TERRA MAGAZIN: 135 km de traversat pe jos, prin arsita australiana, in conditii inumane.

Intors la Yulara si-a luat provizii de apa si a pornit spre tabara de unde si-a recuperat echipamentul. Joi, 29 ianuarie, Alin Totorean si-a reluat traseul de traversare a desertului australian, dinspre stanca Uluru spre Kings Canyon.

Trebuie reamintit faptul ca Alin Totorean exploreaza o parte din cel mai dificil tinut australian in cadrul proiectului ?Expeditiile TERRA MAGAZIN. Australia 2009?.

Pe 19 ianuarie 2009 exploratorul a plecat din Uluru (locul de start al expeditiei) spre Kings Canyon. Datorita traseului foarte dificil, Alin s-a hotarat sa-l parcurga in doua etape: prima cuprindea distanta dintre Uluru si lacul sarat Amadeus, unde si-a organizat o tabara in care sa-si lase echipamentul greu, iar a doua (de siguranta) fusese realizata pe acelasi traseu de la Amadeus spre Yulara (pe un sector de intoarcere/retragere), unde isi lasase rezerve de apa. Constient de faptul ca natura nu va fi de partea lui (in Australia se inregistreaza in acesta perioada temperaturi de peste 50 de grade in plin soare), Alin avea sa-si lase pe acest traseu 3 litri de apa pe care sa-i folosesca in eventualitatea unei retrageri fortate in Yulara. Numai ca explorarea lacului sarat s-a dovedit mai dificila decat s-a asteptat, din cauza terenului accidentat si a unor portiuni in care abundau asociatiile vegetale specifice desertului (tepi, spini, uscaturi) care au dus la epuizarea fizica. Toate acestea au facut ca Alin sa nu mai poata ajunge la rezerva de apa si a fost nevoit sa ceara ajutorul. Operatiunea de salvare a fost, la vremea respectiva, pe larg dezbatuta in presa; Alin Totorean si echipa TERRA MAGAZIN, care asigura suportul din tara, tin sa multumeasca pe aceasta cale corespondentului revistei din Melbourne, Sergiu Selian – cel care a alertat fortele de interventie rapida si care a asigurat, in permanenta, legatura dintre autoritatile australiene si fotoreporterul nostru special – Serviciului de Urgenta Australian ?TRIPLE ZERO?, Politiei din Alice Springs, care a pus la dispozitie elicopterul cu care a fost recuperat din desert exploratorul roman, cadrelor medicale din Yulara si Alice Springs si Companiei R.A.I. Asigurari.

?La fiecare 20 de metri vezi urme proaspete de serpi, paienjeni atarnati de tufisuri, o vegetatie foarte deasa si nisip in care te afunzi. Cele peste 55 de grade precum si greutatea totala a rucsacilor de peste 40 de kg nu fac decat sa micsoreze viteza de inaintare, ducand, implicit, la un consum mai mare de apa.?, spune Alin intr-unul din mesajele trimise.

Pe siteul www.terramagazin.ro , la sectiunea Expeditiile TERRA MAGAZIN puteti viziona un film trimis de Alin in care a reusit sa surprinda o parte din acea realitate cruda. Imaginile au fost filmate inainte de recuperarea sa din desert, fiind expediate in Romania si editate dupa externarea sa din Spitalul din Alice Springs.

De asemenea, accesand siteul de mai sus, precum si blogul personal al lui Alin, www.alin-totorean.blogspot.com, veti gasi noutati si informatii despre acesta expeditie.

 

Proiectul ?Expeditiile TERRA MAGAZIN – Australia 2009? este sustinut de revista TERRA MAGAZIN ? cea mai citita revista lunara de popularizare a stiintelor -, Gano Excel, Ciel Voyages, One Fitness, Ziarul Stiintelor, Euroconsult, Maramont, Pizza 5 Colturi, Kayland si Amazingrace.ro

Expeditia se desfasoara sub auspiciile Societatii de Geografie din Romania si ale Muzeului National de Istorie Naturala ?Grigore Antipa?.

 

Evenimente

“I’m alive”, de Alin Totorean

Jan 26, 2009 by

Acesta este articolul publicat de Alin pe blogul personal … urmeaza alte 2 scrise dupa ce a citit presa din Romania … 

Pentru a le citi si pe acestea, click aici.

“Salutare, tuturor

Dupa cum vedeti, mi-a revenit graiul.
Am trecut prin momente critice, dar acum totul e Ok. Dupa doua zile petrecute in spital, pot zice ca m-am refacut complet. Imi cam simt rinichii, ca au fost uscati ca boabele de fasole… dar durerile sunt tot mai slabe…

Sunt din nou in Yulara… localitatea de langa Uluru – stanca sacra a aborigenilor, de langa care pornisem cu cateva zile in urma.

M-am intalnit cu unul dintre pilotii elicopterului… am stat de vorba…. voi merge si la punctul sanitar unde mi s-a acordat primul ajutor – tuturor le-am multumit si atunci si acum, in intalnirile ulterioare.

Le multumesc tuturor celor din echipa de sprijin, din tara… si domnului Selian, din Australia.

Vreau sa le multumesc si tuturor celor care prin mail-uri, prin comentariile de pe site-uri sau doar pe calea gandului mi-au fost alaturi. Sunt zeci de persoane care m-au incurajat si imi sunt alaturi pe mai departe.

Va multumesc tuturor!!!”

Evenimente

"I'm alive", de Alin Totorean

Jan 26, 2009 by

Acesta este articolul publicat de Alin pe blogul personal … urmeaza alte 2 scrise dupa ce a citit presa din Romania … 

Pentru a le citi si pe acestea, click aici.

“Salutare, tuturor

Dupa cum vedeti, mi-a revenit graiul.
Am trecut prin momente critice, dar acum totul e Ok. Dupa doua zile petrecute in spital, pot zice ca m-am refacut complet. Imi cam simt rinichii, ca au fost uscati ca boabele de fasole… dar durerile sunt tot mai slabe…

Sunt din nou in Yulara… localitatea de langa Uluru – stanca sacra a aborigenilor, de langa care pornisem cu cateva zile in urma.

M-am intalnit cu unul dintre pilotii elicopterului… am stat de vorba…. voi merge si la punctul sanitar unde mi s-a acordat primul ajutor – tuturor le-am multumit si atunci si acum, in intalnirile ulterioare.

Le multumesc tuturor celor din echipa de sprijin, din tara… si domnului Selian, din Australia.

Vreau sa le multumesc si tuturor celor care prin mail-uri, prin comentariile de pe site-uri sau doar pe calea gandului mi-au fost alaturi. Sunt zeci de persoane care m-au incurajat si imi sunt alaturi pe mai departe.

Va multumesc tuturor!!!”

Evenimente

Exploratorul Alin Totorean, salvat de serviciul de urgenta australian

Jan 23, 2009 by

alin1

Daca aveti rabdare veti gasi, in posturile ceva mai vechi, un interviu cu Alin dat pentru liberinmiscare.ro chiar inaintea plecarii in Australia. Acum sigur are ce povesti …!

Plecat la inceputul acestui an in prima explorare solitara romanesca a Australiei, in cadrul proiectului ?Expeditiile Terra Magazin?, Alin Totorean a simtit pe propria piele arsita ucigatoare a desertului din jurul celebrei stanci de la Uluru.

Dorind sa exploreze cat mai mult regiunea din preajma lacului sarat Amadeus si intalnind in drum o zona greu accesibila, Alin a consumat aproape 48 de ore incercand sa o depaseasca. Din pacate, rezerva de 4 litri de apa necesara pentru un traseu calculat de 30 de km s-a dovedit a fi insuficienta, la temperaturi de peste 50 grade C, pe timpul zilei.

Deshidratat si epuizat fizic, cand se afla la numai 10 km de urmatorul punct de alimentare cu apa, a inteles ca se afla intr-o situatie limita: era 8 dimineata si trebuia sa parcurga aceasta distanta in conditii extreme.

A avut inspiratia sa ia coordonatele GPS ale locului in care se afla si a alertat serviciul de urgenta australian.

A fost recuperat si transportat cu elicopterul la spitalul din Alice Springs, acum fiind in afara oricarui pericol.

In acest week-end va fi externat si spera sa poata continua expeditia.

Va vom tine la curent cu informatii privind continuarea explorarii pe site-ul www.terramagazin.ro

via terramagazin & cdpress

Snowboard

Interviu cu Alin Totorean, Australia la pas

Dec 22, 2008 by

De Alin Totorean am auzit pentru prima data asta vara … mai precis am citit despre el un articol in Cotidianul. In articolul asta am aflat despre un roman (Alin evident) care a traversat desertul Atacama pe jos. Uitandu-ma pe site-ul lui (wildtrack) am vazut ca omul a mai facut expeditii interesante ca de ex. India si Mongolia. Asa ne-am intalnit si am stat de vorba 2 ore despre Mongolia … unde vreau sa ajung si eu. Zilele trecute mi-a spus ca are un nou proiect … sa traverseze parte din Australia pe jos … 1400km cu plecare de la Uluru.

Ideea interviului a fost irezistibila si spre norocul meu Alin a acceptat sa dea un interviu pentru liberinmiscare.ro

Mai jos aveti interviul integral (uncut). Enjoy


Interviu cu Alin Totorean from paul calin on Vimeo.

Evenimente