Am gasit un filmulet scurt care reda o perspectiva mai larga a TT-ului (Tourist Trophy) organizat pe Insula Omului. E povestea unui loc verde si absolut pasnic si linistit care se transforma pentru o saptamana intr-o adevarata nebunie pe doua roti.
Pentru cei care nu stiu, cursa asta e cea mai periculoasa/extrema/nebuna din toata cursele organizate pentru motoare de viteza EVER!
Ca si aseara, nu ne-am putut abtine si iar ne-am uitat la filmulete. Si cum Internetii sunt plini de filmulete, am si gasit ceva dragut de recomandat la cititori [a fost ceva de genul: Woaaa, ce tare, ia sa le aratam si lor. Sigur o sa le placa. In fine, nu a sunat chiar asa, dar ati prins ideea.] Mikey Wurzinger a devenit la un moment dat un fenomen, poate a si ramas un fenomen, dar e clar ca, cel putin pentru o vreme, clipurile lui au cam fost virale. Prin urmare, fara a ne alatura trendului, ci pentru a-l intretine, vi-l prezentam pe Mikey si BMX-ul sau.
Multumim prietenilor de la feeder.ro pentru postarea clipului … foaaaarte fain!
OnBoard Kayak Canoe – POV Romania Team from alex serban on Vimeo.
Am dat peste povestea (in imagini) a doi caini din rasa “great dane” via stumbleupon. Lily e numele primului personaj, cu 4 picioare, care genereaza povestea si ii da semnificatie. In urma cu 5 ani i-a fost pus un diagnostic medical ciudat care a insemnat scoaterea ambilor ochi pentru ca Lily sa poata supravietui. De atunci si pana acum, Maddison – tot un “great dane”, a luat locul ochilor lui Lily.
Cei doi sunt nedespartiti si din fotografiile surprinse de Jonathan Pow puteti distinge usor starile de spirit prin care trece Lily zi de zi. Am zis ca, pe langa injectiile de adrenalina si creativitate, avem nevoie din cand in cand si de emotii de alta natura iar Lily si Maddison par candidatii ideali pentru asa ceva.
Mda, probabil ca ne-a influentat putin, decizia de a publica un articol de genul asta, stirea care a circulat zilele trecute la TV cu fetita din China peste care a trecut o masina si nu a ajutat-o nimeni … ba chiar au trecut pe langa ea o gramada de oameni privind-o napasatori.
Daca Lily si Maddison sunt capabili de ceva atat de profund … cred ca trebuie sa mai aruncam un ochi la ce inseamna cu adevarat a fi om.
L.i.M (liberinmiscare.ro) pune pe picioare un proiect pentru sezonul de iarna ’11-’12. “De ce-ul” proiectului sta in dorinta noastra de a promova povestile celor mai buni romani care au curajul (si talentul) de a ridica nivelul snowboard-ului de la noi.
Vrem sa aflam cine sunt Mr si Mrs. X, vazuti de comunitatea de boarderi de la noi drept cei mai talentati, cel mai dati naibii rideri de placi mioritice! Sugestiile voastre pe Facebook aici, pana in ultima zi a lui Noiembrie.
Vom sta de vorba cu amandoi, ii vom poza, filma, scana si faxa pentru a va aduce povestile lor.
In ultima vreme, parca toata lumea face filme sportive, mai ales cu sporturi de iarna. E de ajuns sa ai action camera, eventual HD, si daca se poate, care sa filmeze cu mai mult de 30 fps, si gata, regizor te-ai facut. Ah, trebuie sa ai si actori. Si ceva actiune. Si o idee buna. Si skill-uri de regizare. Si de editare video. Si muzica potrivita pe fundal pentru care trebuie sa ceri acordul, daca nu ai facut-o tu. Si pentru toate astea, iti trebuie si bani. Pe care poate nu ii ai. Deci iti trebuie si o sponsorizare. Si ca sa te promovezi, si ceva parteneriate. Toate astea cer timp. Iar sezonul nu tine tot anul. Poate doar daca stii unde sa mergi, deci sa calatoresti. Si uite cum, pana la urma, nu e asa de simplu, si totusi suntem bombardati cu filme sportive no-name – si asta nu ar fi o problema, daca am fi intrezarit macar vreo urma de talent (regizoresc) chiar si in teaser/trailer. Ca actorii, saracii – oamenii pe schiuri/snowboarduri, aia au talent, chit ca-i vedem si cazand in nas, si prostindu-se, si spargandu-si dintii – ca deh, arta fara sacrificiu nu se poate.
Parca “Like there’s no tomorrow” nu arata rau. N-o fi el “Standing Sideways” si nici “The Art of Flight” sau “Attack of La Nina”, dar macar se vede ca cineva s-a chinuit si si-a dat interesul. Ideea e frumoasa, si pare filmat bine, cu cap si coada si un concept artistic intreg. Daca elementele astea nu prezinta interes, youtube e un site destul de mare, plin cu filmulete fara cap si coada.
Pentru a va face o impresie despre cum e filmul asta, citam din descrierea de pe skinet.com
The pressure’s off. No one’s watching. It’s just you, your boards, and the mountain. The weather has broken and the snow is untracked. The only sound is that of your breath crystalizing in the winter air. There’s only one place to go, but there’s an infinite number of ways to get there. Adjust your gear, take a deep breath, and . . . like there’s no tomorrow.
Iar Warren Miller Entertainment face filme de ani de zile. Acesta e al 62-lea an la rand. Cu cine e filmul? – va auzim intrebandu-va nelinistiti in fata display-ului (PC, Mac, laptop, smartphone, etc.). Chris Davenport, Daron Rahlves, Colby West, Andy Mahre, Seth Wescott, Julia Mancuso – poate numele astea va spun ceva. Daca nu, va spunem noi – these guys are good.
Prezentat de Jonny Moseley si filmat in Colorado, Utah, California, Noua Zeelanda, Chile, Alaska si British Columbia . . . Like There’s No Tomorrow este reminder-ul anual ca iarna bate la usa, si, odata cu ea, cateva luni de dans cu gravitatia, alimentat cu multa adrenalina.
A trecut si Bucharest International Marathon, si ne-a parut rau ca n-am fost pe acolo, din motive bine intemeiate, am zice. Adica Georgianul a cazut prada racelii si a suferit, de acasa, in tacere, ca nu a putut ajunge sa vada atmosfera cu urechile proprii. Din fericire, au fost altii acolo, ochii si urechile noastre (ce ne-am face fara ei). Stiam ca Adrian Rusnac va participa, asa ca dupa concurs, l-am rugat sa ne spuna “Povestea celui de-al treilea maraton”. Cine este Adrian Rusnac (va auzim intrebandu-va, plini de curiozitate). Pai dumnealui are doar 21 de ani, e in al treilea an de facultate si, de cand a venit in Bucuresti, in 2009, face parte din cea mai mare organizatie de tineri, minunatul AIESEC, unde activeaza ca voluntar si in prezent. <<Aici am invatat ca pentru orice situatie exista si o solutie, asa ca orice problema/greutate pe care o intampin, pentru mine devine o simpla “provocare”>> ne-a spus, plin de mandrie, Adrian. Acum, ca ati facut cunostinta (Adrian – cititorii; Cititorii – Adrian), sa trecem la poveste.
“Am aflat rezultatul oficial abia seara: locul 219 din 392 de participanti care au ajuns la finish, la proba Maraton, in 4 ore, 5 minute si 8 secunde.”
De indata ce m-am trezit, am tras cu ochiul pe geam, in speranta ca au gresit meteorologii, si ca nu mai ploua afara… nu a fost sa fie, afara continua sa picure…Insa ploia si frigul nu au contat deloc, dat fiind ca ma astepta un Maraton.
Am luat echipamentul, pregatit cu o seara inainte, si am pornit spre Piata Alba Iulia, unde era zona de Start/Finish.
Am ajuns mai devreme, pentru ca mie imi place sa am destul timp inainte de cursa: sa ma schimb, sa-mi fac incalzirea cum trebuie (mai ales ca era o zi friguroasa – trebuia si o incalzire mai buna), sa ma asigur ca am totul la mine (batoanele si gelurile energizante, telefonul , castile si plasturi – pentru orice eventualitate).Incepea deja sa se aglomereze la linia de start. Eram acolo inconjurat de cateva sute de participanti, cu care urma sa alerg in aceasta cursa de 42,195 km. M-am uitat la ora – era 9:29, deci in curand trebuia sa se dea startul. POC – acesta a fost sunetul inceputului celei de-a 4-a editii a Maratonului International Bucuresti. Atunci au trecut prin mine atatea emotii, incat am uitat sa pornesc cronometrul (l-am pornit abia la al 2-lea km).
Pe parcursul maratonului, imi trec tot felul de ganduri/strategii prin cap, iar cateodata am impresia ca e o simpla rutina. Un picior inaintea celuilalt si tot asa, de mii de ori.
Mi-am dat inca odata seama ca spectatorii joaca un rol important intr-o cursa lunga. La aceasta editie erau putini, si majoritatea erau in Piata Alba Iulia, dar de fiecare data cand treceam pe langa ei, ma incurajau: “Bine, tine-o tot asa”, “Bravo, mai ai inca putin”. Cel mai mult mi-a placut un alergator de semi-maraton (isi terminase deja cursa) care mi-a aratat medalia lui si mi-a zis: “Uite ce te asteapta la finish, HAI ca poti!”. Eu ii aplaudam de fiecare data, si nu stiu de unde, dar parca prindeam puteri!
Dupa ce am vazut indicatorul cu KM 41, in capul meu au inceput sa incolteasca tot felul de ganduri, pe fata aparuse un zambet de fericire, cu toate ca eram extrem de obosit. Eu il numesc kilometrul fericirii, pentru ca stiu ca ce-i mai greu a trecut, si acum urmeaza doar gloria. Atmosfera de la finish era extraordinara; spectatorii ma incurajau cu aplauze si strigate… Obosit cum eram, picioarele parca se miscau din ce in ce mai repede, iar ultimii 200 de metri i-am alergat in sprint. Mi-am incheiat Maratonul cu obisnuitul “Salt de bucurie”!
De bucuros ce eram, nici nu m-am uitat la cronometru, sa stiu exact in cat timp am ajuns, dar stiam sigur ca mi-am batut propriul record – si eram si mai multumit! Chiar terminasem. Inca o data imi doborasem limitele.
Emotiile de la final sunt de nedescris! Nu cred ca cineva va putea intelege aceste emotii, fara sa fi trecut linia de finish a unui maraton.
Acesta a fost al 3-lea maraton pentru mine, de fiecare data am facut un timp mai bun decat la precedentul:
- Maratonul International Bucuresti 2010 – 5 ore, 21 min, 9 secunde;
- Primul Maraton International Cluj 2011 – 4 ore, 14 min, 45 secunde;
- Maratonul International Bucuresti 2011 – 4 ore, 05 min, 8 secunde.
La aceasta editie, organizatorii au oferit cele mai frumoase medalii pe care le-am vazut pana acum, si ma mandresc ca sunt posesorul unei dintre ele si o pot pune la colectie, alaturi de celelalte.
“La acest Maraton mi-am reprezentat tara, si cred ca am fost singurul participant din Republica Moldova la cursa Maraton”.
Pentru mine personal, maratonul este o provocare, atat o provocare fizica, dar mai mult una psihica. Este distanta perfecta pentru a-mi testa limitele, de a iesi din zona de comfort si stiu ca fiecare cursa pe care o voi trece imi va schimba viata si va contribui la cine sunt, ce conteaza pentru mine, si de ce sunt in stare atunci cand vreau sa-mi indeplinesc un vis.
[Adrian Rusnac]
Ii multumim lui Adrian pentru poveste si il felicitam pentru rezultat! De asmenea (asta e mai mult o curiozitate a noastra), daca mai stiti si de alti participanti din Republica Moldova, sa ne spuneti si noua.
Acestea fiind spuse, asteptam si alte impresii. Cum a fost la Maratonul International Bucuresti pentru voi?
Pe masura ce imi continui bucla de invatare in ale catararii, incep sa cunosc oamenii care vin sa se dea (e un termen des intalnit la cataratori … inca nu stiu de ce). Catararea “indoor” e sigura (inca nu am vazut vreun mini accident) si super interactiva. Ai crede ca escalada/catararea e un sport al singuraticilor … departe de adevar.
Tot timpul lucrezi in echipa si interactionezi cu echipele din jurul tau.
Fie ca vorbim de discutarea traseelor, de dificultate, de ultimele aventuri in ale catararii (outdoor sau indoor) … se comunica f mult asa ca, si pentru un “animal social”, catararea e o alegere buna :0
Cataratorii sunt atat de diversi … oameni care vin cu copii mici cu tot, advertiseri, corporatisti, studenti sau pusti care au luat microbul de la parinti. Cu totii sunt atrasi de provocarea de a progresa, de urmatorul traseu, de urmatoarea priza sau de ideea ca vei reusi sa inveti iarna pentru a iesi pe stanca vara. Mai toti vor sa iasa din sala si sa urce pe munte … cred ca asta e punctul care ii aduce la un loc pe toti.
Am gasit pe Facebook o poza (mai jos) care “simbolizeaza” dedicarea unui catarator fata de sport :O
Foto @ I love climbing
Dandu-ne pe Stumbleupon am dat peste clipul asta de speed fly care ne-a placut foarte mult. Atat de mult ne-a uns pe suflet incat nu am rezistat tentatiei de a-l impartasi cu voi! Suntem in plin sezon estival si ar trebui sa ne stea capul la activitati de vara dar din cand in cand mai gresim si ne uitam cujind la placa de snowboard care ne face cu ochiul de dupa dulap.
Noroc ca trebuie sa mai tragem draperiile sau sa le mai punem la spalat si asa mai schimbam o vorba cu placa, mai mangaiem legaturile si o mai amagim cateva luni…
http://www.stumbleupon.com/su/1awSSe/vimeo.com/17909042
Superior, Speed Fly from Marshall Miller on Vimeo.
Via Facebook am dat de al doilea teaser pentru filmul Standing Sideways ce va fi lansat de Burton snowboards in Septembrie in magazine dar si via iTunes. La ce am vazut aici promite sa fie ceva fain si mai realist ca altele, prezentand atat reusitele riderilor dar si rateurile super dureroase.
Tinand cont de faptul ca tot in Septembrie va fi lansat si The art of flight, putem spune ca ne asteapta un festin!
Burton Snowboards is proud to offer riders a first taste of its new film, Standing Sideways, releasing this September to local snowboard shops and on iTunes®. Standing Sideways is Burton’s new movie, featuring team riders Terje Haakonsen, Nicolas Müller, Jussi Oksanen, Jeremy Jones, Danny Davis, Mikey Rencz, Frederik Kalbermatten, Keegan Valaika, Mikkel Bang, Kazu Kokubo, Mark Sollors, Zak Hale, Mark McMorris, Ethan Deiss, Alex Andrews and Stephan Maurer.
Prin anul 2010 circula pe net un viral: un grup de zanatici descoperisera un nou sport: mersul pe apa. Clipul arata repetate incercari, dintre care unele reusite, si dezvaluia faptul ca este destul de dificil, dar nu imposibil: exista o tehnica anume care iti permite sa iti iei viteza de pe mal, si apoi, inclinat la un anumit unghi, si cu un joc de glezne de invidiat, poti sa parcurgi cativa metri de mers pe apa. La vremea cand l-am descoperit, parea greu de crezut, dar destul de convingator.
In 2010, Global Sport si brandul de outdoor Hi-tec au recunoscut ca se aflau in spatele masivului viral “Liquid Mountaineering” care luase amploarea unei furtuni, intr-un interval de cateva saptamani. Clipul video in care cativa sportivi chiar reuseau sa alerge pe apa, si care starnise controverse si conversatii interminabile, a fost confirmat ca fals. In cateva secvente, subtil, apare si incaltamintea marca Hi-Tec, dar este destul de natural, si nu sare in ochi.
Hi-Tec si-au admis implicarea in aceasta campanie virala intr-un comunicat de presa, unde managerul departamentului de marketing al Hi-Tec comenta: “We wanted to create a piece of entertainment around our hydrophobic footwear and get people talking and thinking about the brand differently. The idea was to take a traditional form of marketing and totally turn it around on its head, in the process of capturing the fun spirited side of our brand. The reaction to the viral has surpassed all expectations; with people all over the world debating whether this could indeed be possible or not and even trying to do their own Liquid Mountaineering. We’ve seen a number of entertaining attempts appear on YouTube and other places on the Web.” [...] “After the initial buzz and well over 4 million views on YouTube to date, we thought it was finally time to come clean and unveil to the world that Hi-Tec were behind the viral. Whilst our shoes have some amazing liquid repellency features, even we still can’t walk on water…it was all a well intended hoax.”
Aceasta ramane una dintre cele mai puternice campanii de marketing ale tuturor timpurilor. Chiar si asa, implica probleme de etica si morala, intrucat a necesitat folosirea unor minciuni din partea echipei de PR de la Hi-Tec pentru a duce campania pana la capat. Consideri ca este acceptabil faptul ca Hi-Tec a negat implicarea in campania “Liquid Montaineering”? Negarea lor a ajutat cu singuranta raspindirea controverselor in jurul campaniei, dar consideri ca este etic?
Via Facebook am aflat de povestea focii leopard filmata si fotografiata de Paul Nicklen (fotograf National Geographic). Foca-leopard se presupune a fi un pradator feroce care rupe tot in jur dar care, din povestea asta, aflam ca a avut grija de fotograf si a incercat sa il hraneasca timp de 4 zile consecutive.
Gasiti imagini spectaculoase si un scurt filmulet pe descopera.ro
Am aflat de pe pagina de Facebook Discovery Romania cum ca paginademedia.ro si Discovery Channel organizeaza concursul “FATA IN FATA CU RECHINII” de pe urma caruia te poti alege cu un CURS DE SCUBA DIVING FOR FREE.
Concursul e prilejuit de intoarcerea pe micile ecrane a pestilor a caror dorsala o data zarita in apa, te aia aia pe tine 
Regulile concursului le gasiti in anuntul oficial de pe paginademedia.ro, adica AICI.
