A fost Survival Weekend la Balea Lac '09
Cred ca este un program foarte puternic pe care il recomand tuturor celor care vor sa invete ceva nou, interesant si practic. Un program care iti arata care sunt limitele tale fizice si mentale, te dezbraca in fudul gol si iti pune o oglinda in fata. Merita sa il faci doar daca intrii cu amandoi ochii deschisi si esti dispus sa tragi de tine.
Outdoor-Events / Mihai si Fane sunt doi profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. Fac o echipa excelenta si dezvolta o relatie love/hate cu participantii 
Cand esti acolo sus, batut de vant si rupt de oboseala le urezi “numa de bine”. Cand iti dai seama ce ai reusit sa faci si ce ai invatat cu ajutorul lor, chiar le urezi de bine (fara ghilimele).
Ca sa fim cinstiti, a fost un weekend lung si epuizant pentru ca toata tarasenia a inceput de Vineri ora 16:30…
Cele doua zile si doua nopti au cazut ca o tornada pe capul nostru, adica pe capul unei echipe eterogene de sapte oameni. Programul “de lista” nu a fost respectat mai deloc (in mod voit) asa ca ne-au dat peste cap de la inceput.
Survival Weekend Balea Lake ’09 from paul calin on Vimeo.
Ne-au injumatatit bagajele din doua motive:
1. Sa ne lipseasca de lucrurile care ne dau noua confort (enspe mii de tricouri, geci, ciocolati etc)
2. Sa simtim din plin lipsa unor echipamente care trebuie sa le avem neaparat la noi intr-o tura de munte iarna (ochelari de soare/ski, bricheta si chibrite , mai multe schimburi etc)
[nggallery id=21]
Au urmat, pana Duminica dupamasa, 3 urcari pe muntii din zona Balea Lac – in care am invatat cum sa:
- rezolvi momentele tensionate si sa le transformi in succes
- mergi pe munte in echipa, sa faci urme pentru cei din spate
- sa urmezi/respecti expertiza specialistilor dar sa nu renunti nici o clipa din a gandi cu capul tau (au fost in echipa oameni cu mare experienta de mers pe munte)
- sa te respecti pe tine si pe colegi, luandu-ti echipamentul care trebuie (asa nu trebuie sa se chinuie ei pentru tine)
- sa iei decizii rapid, fara sa te “aia aia” pe tine prea mult
- sa te folosesti de coltari, piolet, parazapezi, cum sa faci noduri si de care / in functie de situatie
- cum se face un rapel
- cum sa iti construiesti un adapost in conditii extreme (ne-am sapat un bivuac in zapada) in care sa si dormi o noapte
Una peste alta, un weekend lung in care s-a mancat putin, s-a dormit si mai putin si sa consumat energie (fizica si mentala) cat sa luminezi Timisoara timp de o saptamana
mai multe poze in cateva ore …
Cred cu adevarat ca a fost o experienta de neuitat, cind te/ai vazut la inaltime unde totul este sub tine si crestele muntilor la nivelul tau. Pozele sint excelente, imaginile unde se vad muntii cu adevarat pina la virfuri, acolo sus unde nu ajung prea multe persoane.
Mersi mama, a fost chiar foarte fain
Ai uitat sa precizezi cate ore in sir ati urcat si coborat pe stanci si prin zapada, asa nemancati si nedormiti… si cred ca ar fi demn de mentionat si “meniul” care l-ati avut si numarul de ore de somn. Asta ca sa se inteleaga mai bine…
Felicitari tie si participantilor ca ati reusit sa supravietuiti! recunosc ca eu n-as fi rezistat pana la capat probabil…
Mersi
-> 19 ore pe munte
-> 5-6 ore de somn in total
-> doua eugenii, 1 1/2 kit kat, 1 cioco cu rom, o cana de supa, ceva alune si seminte, 1/2 banana, 1 felie de paine
te-am prins, ai uitat salamul!
felicitari inca o data, pentru ca stiu ca asta a fost ratia pe cele 3 zile in total, nu pe zi!
Da! Si pozele arata misto!
))
Traiasca!
Pot sa merg si eu cu bicicleta pe acolo? Cre’ ca e doar ceva mai greu sa dorm cu bicicleta sub zapada, atata tot
Sar’mana Doamna Calin!
)
)
Vreau sa va spun ca aveti un baiat de nota 10+! Asta pentru ca am fost si eu acolo, iar kilogramele pe care le-am dat jos – le-am dat impreuna!
A fost o experienta tare faina, cu adevarat solicitanta atat fizic (privare de somn si de mancare, partea a doua trece destul de repede, te obisnuiesti cu ea si-ti dai seama de excesele culinare pe care le facem odata ajunsi “la asfalt”), cat si psihica (mi s-a dovedit inca o data ca frica si nesiguranta iti pot proteja viata, insa ca prea mult din amandoua te pot inhiba in a face orice).
Sunt multe de povestit, insa nu se va compara niciodata cu a le trai pe propria piele.
Toata stima pentru Mihai si Fane, plus pentru toata gashca alaturi de care am trecut prin aventura asta! Ne vedem la editia de vara, abia astept!